Iubirea este pentru om izvor adânc şi nesecat de adevărată viaţă. „Ce putere poate fi aceea care mişcă pe oamenii cu adevărat vii, cărora Dumnezeu le este într-adevăr Dumnezeu, şi anume al viilor, şi nu al morţilor, dacă nu cumva dragostea?”, spune Nicolae Cabasila. Însuşi Domnul, după ce dă porunca iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, învaţă: „Fă aceasta şi vei trăi” (Lc. 10, 28). Căci, şi din acest punct de vedere, porunca iubirii semenului este la fel de mare ca cea dintâi poruncă: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte”, spune limpede Apostolul Ioan (1 In 3, 14). Şi nu e vorba aici despre viaţa cea trecătoare, ci despre viaţa veşnică pe care ne-o dă iubirea.
Jean Claude Larchet – Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!