Pilda despre bogat şi Lazăr arată că aceia
care nu au trăit cum se cuvine îşi vor da seama de greşeala lor, dar nu vor
mai avea atunci putinţa de a se îndrepta. Ochii lor se vor deschide si vor
vedea limpede care e adevărul. Amintindu-şi că pe pământ sunt mulţi orbi
asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morţi să fie trimis la ei, pentru
a-i încredinţa că trebuie să trăiască şi să vadă lucrurile doar după
îndreptarul Descoperirii (Revelaţiei) Domnului. Nici aceasta însă nu li se va
da, fiindcă Descoperirea este ea însăşi îndestulătoare mărturie pentru cei
care vor să cunoască adevărul, iar pe cei ce nu doresc şi nu iubesc
adevărul, nici învierea cuiva din morţi nu va putea să-i înduplece a crede.
Simţămintele acelui bogat le încearcă, pesemne, toţi cei care se mută de
aici. Prin urmare, potrivit încredinţării celor de dincolo, care va fi şi
încredinţarea noastră a tuturor, singura noastră călăuză adevărată în calea
vieţii este Descoperirea Domnului. Dincolo însă această încredinţare va fi
pentru mulţi prea târzie; aici ar fi mai folositoare, dar n-o au toţi. Să
credem, cel puţin, mărturiei celor de dincolo, punându-ne în locul lor. Cei
care sunt în chinuri nu mint; părân-du-le rău pentru noi, ei vor ca ochii
noştri să se deschidă, ca să nu ajungem în locul chinurilor lor. Despre
aceste lucruri nu putem vorbi aşa cum vorbim adesea despre întâmplările
obişnuite: „Ei, o să treacă într-un fel sau altul". Nu, asta n-o să treacă „aşa,
cumva". Trebuie să avem la temelie credinţa cea bună, ca să nu nimerim
în locul bogatului din pildă.
Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, Sfantul Teofan Zavoratul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!