În ceasul ispitei, lucrul uşor este să vă întoarceţi către Dumnezeu, să priviţi cu vioiciune şi dorire, şi îndată vă va veni puterea, va veni binele.
Odată, eram pe drumul către Tourkovounia, unde locuiam. Drumul era foarte povârnit, trebuia să cobori vreo două sute de metri. În partea de sus era mai drept. Acolo, sus, mama lui Nikos stătea de vorbă cu alte două femei, vecine. Jos, la capătul drumului, copilul ei, Nikos, se juca cu alţi copii. La un moment dat, Nikos a urcat alergând şi, îndată ce a ajuns, a căzut în şorţul ei plângând.
– Ei, îi zice, ce ai?
– M-a lovit băiatul lui Manolias!
Ce vreau să spun cu asta? În ceasul ispitei, lucrul uşor este să vă întoarceţi către Dumnezeu, să priviţi cu vioiciune şi dorire, şi îndată vă va veni puterea, va veni binele. Adică, în vreme ce vedeţi răul venind să vă cuprindă, îndată ce-l zăriţi de departe, dispreţuiţi-l şi alergaţi în braţele lui Dumnezeu. Ajunge să apucaţi să vă întoarceţi mai întâi către Domnul. Aşa încât, atunci când veţi merge spre bine, nu vă mai amintiţi răul. Dar nu puteţi face asta dacă nu vă întoarceţi către Hristos. Zicem câteodată: „Dispreţuiţi răul!”. Ei, e uşor să o spunem, dar nu-i uşor să o facem. Acest dispreţ are un mare meşteşug. Dispreţuirea duhului rău se face numai prin harul lui Dumnezeu.
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, p. 255)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!