Cine este smerit ? Cel sărac cu duhul, adică acela care simte micimea sa, care înţelege că nu are nimic bun şi care, din pricina aceasta, cere de la Dumnezeu ca ultimul dintre săraci. El va primi după făgăduinţa Mântuitorului: Tot cel ce cere, ia, şi cel ce caută, află, şi celui ce bate, i se va deschide (Matei 7, 8). Dar cel ce se mândreşte că are, care îşi închipuie că este bogat şi că de nimic nu are trebuinţă, fără să ştie că este ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol (Apocalipsis 3, 17) cum va primi el ? Şi aceştia sunt cei mândri. Nu pentru că sunt bogaţi ! Şi ei sunt săraci ca toţi ceilalţi oameni care au fost alungaţi din Rai. Dar ei au mândria care-i orbeşte şi îi împinge să creadă că sunt bogaţi şi de aceea nu au de ce să se umilească şi să ceară. Ei sunt bogaţi în neştiinţă şi orbire şi de aceea nu simt micimea lor duhovnicească.
Despre astfel de oameni Sfântul Filaret al Moscovei spune: ,,Un om a săvârşit oarecare fapte bune şi crede că de acum s-a îmbogăţit în fapte bune. Un altul l-a lăudat şi el îşi închipuie că a dobândit de acum desăvârşirea. Un altul însă a învăţat numai să-şi ascundă patimile şi, iată, nu mai are trebuinţă de fapte bune. Altul, obişnuit să-şi îndestuleze numai trebuinţele trupului, aproape că nu mai cunoaşte trebuinţele duhului şi cu belşugul bunurilor sale pământeşti îşi acoperă neajunsul de bunuri cereşti …, şi dacă casa lui este plină, veşmintele frumoase şi trupul îndestulat, el este mulţumit. Şi aşa cum priveşte cel bogat la cel sărac, aşa priveşte el la acei oameni care-i vorbesc despre foamea duhovnicească, despre goliciunea duhovnicească, despre surghiunul nostru nenorocit pe pământ … să auzim ce soartă a rânduit Dumnezeu pentru astfel de oameni, care îşi închipuie că sunt bogaţi: Pre cei flămânzi i-au umplut de bunătăţi, şi pre cei bogaţi i-au scos afară deşerţi (Luca 1, 53). Şi cum ar putea să fie altfel ? Cine socoteşte că este bogat nu simte nevoia; cel ce nu simte nevoia nu cere, cel ce nu cere nu primeşte, după cuvintele apostolului: Nu aveţi, pentru că nu cereţi (Iacov 4, 2). Acela care nu cere de la Dumnezeu har nu este cu putinţă să-l primească, căci inima lui este încuiată”.
Iată de ce Iisus Hristos a spus: Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor. Ei, cei mai de jos în ochii oamenilor, primesc bunul cel mai înalt pentru că cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!