Ştiinţa şi religia

 

Suntem siguri că în afara lumii materiale există lumea duhovnicească, care cu siguranţă este infinită şi incomparabil mai înaltă. Credem în existenţa fiinţelor duhovniceşti, care au cuget mult mai adânc decât noi, oamenii. Credem din toată inima că mai presus de lumea duhovnicească şi cea materială există un Dumnezeu Mare şi Atotputernic.

Lucrul de care ne îndoim este dreptul ştiinţei de a cerceta prin metodele ei lumea duhovnicească. Fiindcă lumea duhovnicească nu poate fi cercetată prin metodele cu care cercetăm lumea materială. Aceste metode sunt total nepotrivite pentru a cerceta cu ele lumea duhovnicească.

De unde ştim că există lumea duhovnicească? Cine ne-a spus că există? Dacă ne-ar întreba oamenii care nu cred în revelaţia dumnezeiască, le-am răspunde: „Inima noastră ne-a spus-o".

Este cunoaşterea prin intermediul inimii. Inima noastră nu este doar organul central al sistemului circulator, este şi organul prin care cunoaştem cealaltă lume şi prin care dobândim cunoaşterea superioară. Este organul care ne dă posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu şi cu lumea de sus. Doar în asta nu suntem de acord cu ştiinţa.

Apreciind marile succese şi izbânzi ale ştiinţei, nu ne îndoim deloc de marea ei importanţă şi nu limităm cunoaşterea ştiinţifică. Noi le spunem doar oamenilor de ştiinţă: „Voi nu aveţi posibilitatea ca prin mijloacele voastre să cercetaţi lumea duhovnicească, însă noi putem s-o facem cu inima noastră".

Există multe fenomene inexplicabile care sunt însă adevărate (după cum este adevărat un anumit fenomen natural) şi care se referă la lumea duhovnicească. Există deci fenomene pe care ştiinţa nu va putea niciodată să le explice, pentru că nu foloseşte metodele potrivite.

Să ne explice ştiinţa cum au apărut profeţiile despre venirea lui Mesia, care s-au împlinit toate. Ne poate spune cum a prezis marele prooroc Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, cele mai importante evenimente din viaţa Lui, şi de aceea a fost numit evanghelistul Vechiului Testament? Poate să ne explice harul vederii cu duhul pe care îl au sfinţii şi să ne spună prin ce metode naturale au dobândit ei acest har şi cum puteau, îndată ce vedeau un om necunoscut, să-i înţeleagă imediat inima şi să-i citească gândurile? Vedeau un om pentru prima oară şi îl chemau pe nume. Fără să aştepte de la vizitator vreo întrebare, dădeau răspuns lucrurilor care-l problematizau. Dacă pot, să ne explice asta. Să ne explice în ce fel preziceau sfinţii marile evenimente istorice, care cu timpul se realizau aşa cum le preziceau.

Nu o să ne poată explica niciodată, fiindcă se află departe de ceea ce constituie baza religiei, departe de credinţă. Dacă citiţi cărţile acelor oameni de ştiinţă care vor să reconsidere religia, veţi vedea cât de superficial văd aceştia lucrurile. Nu înţeleg esenţa religiei şi totuşi o critică. Critica lor nu atinge esenţa credinţei, pe care le este cu neputinţă să o înţeleagă, ci formulele, adică manifestările sentimentului religios. Esenţa religiei şi a credinţei nu o pot înţelege. Însă de ce? Pentru că Domnul Iisus Hristos spune: Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu îl va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6,44).

Doar cei care au dobândit Duhul Sfânt, cei în a căror inimă sălăşluieşte Hristos împreună cu Tatăl Lui, cunosc esenţa credinţei. Ceilalţi, oamenii din afară, nu o înţeleg deloc.

Nu vă smintiţi când auziţi cele ce se spun împotriva religiei, de vreme ce aceia care le spun nu înţeleg esenţa ei. Voi, oamenii simpli, care nu aveţi multe legături cu ştiinţa şi nu înţelegeţi mare lucru din filozofie, să vă amintiţi mereu de principiul de bază pe care îl cunoşteau foarte bine primii creştini. Aceia îl socoteau nefericit pe cel ce cunoaşte toate ştiinţele, dar nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Şi, dimpotrivă, îl socoteau fericit pe cel care-L cunoaşte pe Dumnezeu, chiar dacă nu cunoaşte absolut nimic din cele omeneşti.

Să păziţi acest adevăr ca pe cea mai mare comoară a inimii voastre, să mergeţi înainte şi să nu vă uitaţi în stânga şi-n dreapta. Cele auzite împotriva religiei să nu ne facă să ne pierdem orientarea. Să ne menţinem credinţa, care este cu adevărat veşnică şi neîndoielnică. Amin.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cuvinte despre credinţă şi adevăr
Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu
Editura Egumeniţa 2021