Iertare şi iubire

“Gândiţi-vă, prieteni , fraţi, surori, părinţi şi prieteni şi copii, toţi:
ce minunat Mântuitor avem noi,
ce Patrie strălucită, fericită şi eternă
şi ce Slavă sărbătorească, iubitoare
şi dulce şi spuneţi dacă ştiţi, dacă cunoaşteţi, dacă puteţi: mai este ceva asemeni acestor comori veşnice, mai este ceva preţios ca Mărgăritarul nostru Ascuns şi mai este cineva atât de bogat ca noi, care le avem pe toate acestea chiar de pe acum, prin iubire?
Într-adevăr, nimeni!

Ce irizări de lumini, de ape, de raze şi de zări sunt aici unde am ajuns!

Totul miroase aici a crini înrouraţi, a trandafiri sărbătoreşti, a mir de nard curat de mare preţ.
Iubirea ne şopteşte atât de dulce din fiecare verset sfânt, ne îmbrăţişează din fiecare cântare, ne încălzeşte din fiecare rază.

Cerul este atât de străveziu, încât se văd corurile îngereşti cântând pe cele douăsprezece trepte ale Luminii… şi fericitele mii de mii de biruitori îmbrăcaţi în in strălucitor, legănându-şi finicii Cântărilor Biruinţei şi cântând psalmi din harfele lui Dumnezeu pe marea de cristal.
Suntem atât de tineri şi semănăm atât de bine, încât ei parcă ar fi noi.

Iisuse, Preadulce Domn şi Mirele nostru Ceresc, o, ce strălucire şi măreţie înconjoară tronul Tău!
Şi ce fericire odihneşte la picioarele Tale!
Lângă Tine ne-am întâlnit cu soarele,
ne-am învăluit cu luna
şi ne-am încununat cu stelele.
Lângă Tine ne-am culcat cu capul pe munţii cei înalţi ca pe nişte perne cereşti, cuprinzând sânul Lui Dumnezeu
Şi sub fiorul sărutului gurii Tale
Ne-am primit numele cel nou: Minune. Şi Har.
Slavă veşnică Ţie!

Iisuse, Nume Preafericit şi Scump…
legănat între cele şapte ceruri
şi cele şapte stele
de cele şapte candele ale celor şapte cântări ascunse,
fii biecuvântat de toate cele şapte coruri ale treptelor Luminii.
Tu, Nume înmiresmat cu rugăciunile cele mai fierbinţi,
scăldat de lacrimile cele mai curate şi mai dulci,
Te sărutăm noaptea în visele nostre fericite,
când în toată lumea este tăcere şi întuneric de prea multă lumină
şi numai sufletele noastre strălucesc, cântând şi şoptindu-Ţi – în starea cea mai dulce, cu fiorul cel mai dulce şi cu glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai de miere – Te iubim, Te iubim, Te iubim…
Şi apoi murim de dragoste pe braţele Tale…”

Traian Dorz
din volumul ,,Mărgăritarul ascuns”