Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a VIII-a după Rusalii

Darurile se înmulțesc prin binecuvântare

Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor și a peștilor). Matei 14, 14-22

În vremea aceea, Iisus a văzut mulțimea de oameni și I S-a făcut milă de dânșii și a tămăduit pe toți bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de dânsul ucenicii Săi și I-au zis: locul acesta este pustiu și, iată, e târziu; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-și cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini și doi pești. Atunci El a zis: aduceți-le aici, la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să șadă pe iarbă și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. 

Sfânta Evanghelie din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită și Evanghelia înmulțirii pâinilor și peștilor, relatează minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos după ce mai întâi a săturat mulțimile cu hrana cuvântului lui Dumnezeu care ajută pe om să înțeleagă rostul vieții sale pe pământ și viitorul său ceresc. Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet și apoi hrană pentru trup. Mulțimile de oameni au venit la Iisus pentru a asculta cuvântul Lui și pentru a primi de la El vindecare de boli. După ce Mântuitorul a binevestit mulțimilor Evanghelia mântuirii și a vindecat pe cei bolnavi aduși la El, ucenicii Lui i-au cerut să dea drumul mulțimilor ‘ca să se ducă în sate să-și cumpere de mâncare’. El însă le răspunde ucenicilor, zicând: ‘dați-le voi să mănânce’. Atunci ucenicii I-au spus că au doar cinci pâini și doi pești. Mântuitorul Iisus Hristos, luând cele primite de la ucenicii Săi și ridicându-și ochii la cer, le-a binecuvântat, și apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le împartă mulțimilor care așteptau în cete șezând pe iarbă. Atunci, ca la 5.000 de bărbați în afară de femei și copii s-au săturat din aceste cinci pâini și doi pești. În plus, au mai rămas 12 coșuri de firimituri, dovadă a faptului că hrana a fost suficientă și chiar a prisosit.

Să ne hrănim mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu

Primul îndemn al Evangheliei de astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească și trupească. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de-a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie și apoi să ne împărtășim cu Hristos-Domnul din Sfânta Euharistie, ‘spre vindecarea sufletului și a trupului’. Astfel, arătăm că omul este în primul rând ființă spirituală, cu suflet nemuritor, dornic de viață cerească veșnică, deși este purtător de trup și viețuitor pe pământ. Omul este o ființă spirituală întrupată, o ființă rațională cu voință liberă și iubitoare. Ca atare, omul se hrănește cu sensurile sau înțelesurile duhovnicești ale Cuvântului lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu Cuvântul, Creatorul lumii și al omului. Când Hristos Domnul ne explică tainele Împărăției cerurilor, El de fapt ne explică taina vieții noastre veșnice la care este chemat omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic viu. Prin urmare, în fiecare zi și mai ales în duminici și sărbători, trebuie să ne hrănim sufletul cu semințele înțelesurilor dumnezeiești ale Sfintelor Scripturi și ale sfintelor rugăciuni. 

Opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Liturghie

În al doilea rând, din Evanghelia de astăzi învățăm că Mântuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să slobozească mulțimile, pentru ca oamenii să-și cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: ‘dați-le voi să mănânce’ (Matei 14, 16). Din aceasta învățăm că ucenicii lui Hristos, și deci Biserica întreagă, trebuie să aibă grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să-I spună că nu sunt pregătiți pentru a hrăni mii de oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos după ce află de la ucenicii Săi că se află acolo totuși ceva hrană materială, și anume cinci pâini și doi pești, a cerut ca acest puțin să fie adus la El. Îndată Iisus a binecuvântat pâinile și peștii, iar acest dar mic s-a înmulțit în mod minunat, încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la biserică, oricât de mic sau de puțin ar fi el, când se binecuvântează de către Hristos devine o bucurie pentru mulți oameni. De aceea, creștinii, încă din veacurile primare, s-au obișnuit să aducă la biserică pentru binecuvântare, pe lângă pâinile (prescurile) pentru Euharistie, și alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și Filantropia, deodată cu slujba liturgică din biserică și slujba de ajutorare a celor nevoiași. Așadar, opera filantropică sau opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată față de oameni în Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creștină sau iubirea față de oameni izvorăște din întâlnirea creștinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. 

Darul oferit la biserică de oameni primește binecuvântarea lui Dumnezeu

Cele cinci pâini aduse de cineva la întâlnirea cu Hristos au devenit simbolul pâinilor aduse la biserică pentru Proscomidie, adică pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează și cele cinci pâini pe care preotul le binecuvântează împreună cu grâul, untdelemnul și vinul la slujba numită ‘Litie’ care se săvârșește în cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu să își reverse binecuvântarea Sa peste rodul de grâu, vin și untdelemn în parohia sau mănăstirea respectivă, în țara de care aparține și în toată lumea. 

Din această Evanghelie învățăm noi că darul mic pe care îl aducem la biserică devine bucurie pentru toți oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar adus la biserică este să ne arate cât de mult valorează mulțimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruiește când recolta este bună, când roadele pământului devin îmbelșugate. De aceea, noi trebuie să-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, să-I mulțumim pentru ele și să cerem să le înmulțească. Când nu mai mulțumim lui Dumnezeu și nu mai suntem recunoscători, atunci Dumnezeu îngăduie secetă sau inundații, oprind rodirea pământului pentru o vreme. Astfel, noi înțelegem mai bine că darurile prin care se întreține viața noastră pe pământ provin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. Numai când nu mai avem sănătate deplină ne dăm seama ce mare dar este sănătatea, numai când nu plouă la vreme potrivită ne dăm seama cât de important este darul ploii, numai când nu trăim vremuri pașnice, ci tulburi, ne dăm seama cât de prețioasă este binecuvântarea păcii, a armoniei în societate, în familie, în lume.

Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în biserică și se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci și pentru toți cei care cer de la Hristos ajutorul lor. 

Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezența binecuvântării lui Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual cu Evanghelia Sa, pentru că Mântuitorul a spus: ‘Cuvintele Mele sunt Duh și Viață’ (Ioan 6, 63). Cuvântul Domnului nu este simplă informație, este relație vie, legătură vie a omului cu Dumnezeu. De aceea, Cuvântul Evangheliei este dătător de viață, de lumină, de putere, de bucurie, de pace, e pregustare a păcii și dreptății din Împărăția Preasfintei Treimi (Romani 14, 17). 

Minunile lui Hristos, semne ale iubirii Sale sfinte și milostive

Din Evanghelia de astăzi mai învățăm și faptul că Mântuitorul Iisus Hristos înmulțește cele cinci pâini și cei doi pești nu pentru a produce munți de pâine și mulțime de pești. El nu face minuni pentru a impresiona sau pentru a fi lăudat, ci face toate acestea din iubire sfântă și milostivă. Hristos săvârșește minuni ca să ajute pe om, să-l întărească în credință și iubire, nu pentru a-l intimida. Minunile lui Hristos sunt minunile iubirii Lui milostive. Trebuie subliniat că minunea înmulțirii pâinilor și peștilor se realizează pe când pâinile și cei doi pești se dăruiesc, se împart, se distribuie. Nu a văzut nimeni modul în care se înmulțeau pâinile și peștii, ci s-a constatat doar că Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu înmulțește darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca falsă siguranță a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se face pentru ca să se întărească comuniunea între Dumnezeu și oameni, precum și dărnicia oamenilor întreolaltă. ‘Dăruind altora, vei dobândi’, spunea foarte frumos și părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia. Deci, când dăruim altora, cu iubire și cu smerenie, ceva util, obiecte sau bani, se golește buzunarul nostru, dar se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel ne asemănăm cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului : ‘Fiți milostivi, precum Tatăl vostru cel din ceruri milostiv este’ (Luca 6, 36).

La sfârșitul Liturghiei ortodoxe, ceea ce rămâne din pâinea adusă de credincioși pentru pregătirea Sfintei Euharistii, adică anafora, se împarte tuturor, atât celor ce s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, cât și celorlalți ortodocși participanți la Sfânta Liturghie dacă au postit în acea zi. Pâinea aceasta binecuvântată, numită anaforă, ne aduce aminte de minunea înmulțirii pâinilor și a celor doi pești pe care Mântuitorul a săvârșit-o potrivit Evangheliei de astăzi, pentru a ne îndemna să fim darnici și să cultivăm comuniunea și ospitalitatea, ca răspuns al nostru la iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Înmulțirea pâinilor, prefigurarea Sfintei Euharistii

Există, desigur, și un înțeles duhovnicesc adânc al acestei Evanghelii. Înmulțirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite și la Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifestă iubirea infinită și veșnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia ortodoxă, după sfințirea darurilor euharistice, preotul ia Agnețul și zice: ‘Se frânge și Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge și nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește’ (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Deși ne împărtășim cu o părticică din Trupul lui Hristos, nu primim o parte din Hristos, ci în fiecare părticică din Sfânta Euharistie Se dăruiește Hristos întreg. Cu alte cuvinte, noi nu ne împărtășim cu părți din Hristos, deși ne împărtășim cu părticele din Sfântul Său Trup, ci cu Hristos Însuși întreg. În fiecare părticică din Sfântul Său Trup este prezent, prin harul Duhului Sfânt, Hristos întreg. Acest adevăr îl spune chiar Evanghelia după Ioan, unde Hristos Domnul spune: ‘Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el’ (Ioan 6, 56). Când ne împărtășim, primim Ceva, dar ne unim cu Cineva. Când primim o parte din Trupul lui Hristos, ne unim cu Hristos întreg. Prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruiește ceva trecător, ci ni se împărtășește viața veșnică sau iubirea veșnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea El spune: ‘Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi’ (Ioan 6, 54). Din acest motiv, când ne împărtășim la Sfânta Liturghie se cântă la strană: ‘Trupul lui Hristos primiți și din izvorul cel fără de moarte gustați’. Noi ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, dar Îl primim pe Domnul Însuși. El devine Viața vieții noastre, arvuna învierii noastre și a vieții veșnice. Pâinea și vinul sunt limitate și trecătoare, dar ceea ce se oferă prin pâinea prefăcută în Trupul Domnului și prin vinul prefăcut în Sângele Domnului sunt daruri cerești, netrecătoare, adică viața lui Hristos Cel veșnic împărtășită oamenilor acum în arvună, iar la a doua Sa venire, în plinătate.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

Mai reținem din Evanghelia de astăzi și un aspect deosebit de semnificativ pentru viața noastră, și anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu. După ce s-au săturat mulțimile, rămășițele de hrană, adică firimiturile, au fost adunate în 12 coșuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu hrănește poporul ales, cele 12 triburi ale lui Israel, dar și Biserica celor 12 Apostoli. Însă, dincolo de această semnificație spirituală, Evanghelia ne mai arată că pâinea nu trebuie risipită, aruncată, părăsită, neglijată, ci trebuie adunată, păstrată, folosită în mod deplin sau chibzuit. Astfel, Evanghelia ne învață să fim economi și cuviincioși, să fim cu grijă față de darurile lui Dumnezeu chiar și atunci când avem belșug de lucruri materiale. În plus, locul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat, nu murdărit; frumos, nu urâțit cu resturi de hrană aruncată pe jos.

Așadar, Evanghelia de azi ne cheamă la împărtășirea din darurile lui Dumnezeu, la recunoștință și în același timp la grijă deosebită față de darurile lui Dumnezeu, care, dacă ne prisosesc, nu trebuie risipite. Din păcate, există și astăzi oameni care au belșug de lucruri materiale și le risipesc cu multă ușurință și nepăsare, în timp ce alți oameni mor de foame. Evanghelia ne învață că, dacă avem belșug de hrană, nu trebuie să o risipim, ci să ne gândim și la cei care nu au deloc pâine. În acest sens, cineva se ruga zicând: ‘Dă, Doamne pâine celor flămânzi și foame de Tine celor ce au prea multă pâine!’ 

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învățăm din Evanghelia de astăzi că mai întâi trebuie să hrănim sufletul nostru prin comuniunea noastră spirituală cu Hristos, iar darurile materiale care ne prisosesc nu trebuie risipite, ci folosite cu multă chibzuință și înțelepciune, spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire. Amin!

(Articol publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 18 iulie 2010)