Patima băuturii şi beţiei se poate birui numai cu puterea Evangheliei

Am arătat până aici relele şi răutăţile pe care le face băutura. Sunt nenumărate aceste rele. Noi am arătat numai câteva din ele. S-ar putea scrie cărţi întregi. 
 

În cele ce urmează, vom arăta acum, mai pe larg, cum se poate birui această patimă diavolească. Beţivul este un îndrăcit, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur; este stăpânit de un duh rău, de care poate scăpa, numai cu putere de sus, de la Dumnezeu. De aceea, combaterea beţiei numai în direcţia aceasta se poate face cu succes. 

Patima beţiei s-a combătut şi se combate mereu şi în ţara noastră. 

Contra ei vorbesc medici, profesori, conferinţe, cărţi etc. Însă patima stă tot în picioare. De ce?

Pentru că pătimaşul nu e dus în singurul loc unde poate scăpa de patima beţiei: la picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit. De patima beţiei, omul poate scăpa numai cu darul şi ajutorul Celui care a venit în lume să nimicească lucrurile diavolului (I Ioan 4, 8) şi să ne scape de bântuielile lui.

În direcţia aceasta, am început noi, combaterea alcoolului cu mişcarea Oastea Domnului, înfiripată cu inspiraţie de sus, de la Dumnezeu. Iar roadele acestei combateri evanghelice s-au şi arătat. În decurs de câţiva ani, zeci de mii de suflete au scăpat din ghearele beţiei şi azi Îl slăvesc pe Izbăvitorul şi Mântuitorul nostru cel scump.

În paginile ce urmează, vom arăta, deci, ce poate face Evanghelia în combaterea alcoolului şi ce a putut face Oastea Domnului cu această putere de sus.

Beţia este un lanţ pe care…

Patimile cele rele sunt lucrul diavolului. Sunt un fel de legături cu care diavolul îlleagă pe om încetul cu încetul  şi pe nesimţite. Începe diavolul cu o aţă subţire, cu primul pahar de băutură, şi tot îngroaşă aţa până face din ea ştreang şi lanţ. Tot îngroaşă aţa până ce îl prinde pe om în lanţul beţiei. Vrei să te laşi de beţie, dar nu mai poţi. Eşti legat cu lanţul (cum se vede în chip).

Aşa sunt şi celelalte patimi: desfrânarea, mânia, zgârcenia etc., toate patimile sunt la fel de rele: sunt nişte lanţuri grele şi cumplite. Noi ne ocupăm mai mult cu beţia, pentru că asta le întrece pe toate.

Ah! Ce rob cumplit este beţivul. Paharul de băutură este mic, dar el este o temniţă grozavă, pentru atâţia şi atâţia păcătoşi. Ţărani şi muncitori, cărturari şi plugari, învăţaţi şi neînvăţaţi stau ferecaţi în „această ticăloasă şi ruşinoasă robie“ (cum se vede în chipul e alături). Pătimaşul este un rob al diavolului… Viaţa lui este o robie şi o ticăloşie ruşinoasă.

Numai Jertfa Crucii îl poate frânge

Unii stau o viaţă întreagă în această robie. Alţii caută să scape de ea. Se aud hotărâri: „Mă las de băutură, mă las de fumat“. Dar, vai, astfel de hotărâri de regulă se gată cu cuvintele: „Am cercat, dar nu pot“.

Un lucru trebuie să ştie oamenii. Patimile cele grele sunt lucrul diavolului şi puterea diavolului. Ele pot fi biruite numai cu puterea Domnului, pentru că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume anume „să nimicească puterea diavolului“ (I Ioan 4, 8). El dezlegat pe cei chinuiţi de duhuri rele. El singur poate dezlega şi pe cei legaţi de patimile cele rele. De patimile cele rele, poate scăpa omul, numai cu ajutorul Mântuitorului.

Părintele Iosif Trifa, din  “Alcoolul duhul diavolului”