Pentru ce ne străduim să le facem? Ele
ne pot curăţa de păcate, ne dau linişte sufletească, ne pot duce la
unirea cu Dumnezeu, la dobândirea conştiinţei de fii ai lui Dumnezeu, ne
dau îndrăznire înaintea Domnului. Iată deci că avem de ce să ţinem
postul şi de ce să ne spovedim cu inima curată! Lucrând acestea, cu
bună-credinţă, căpăta-vom nepreţuită răsplată.
Câţi dintre noi nutresc oare sentimentul
dragostei filiale faţă de Dumnezeu? Câţi dintre noi oare L-ar putea
chema pe Dumnezeu, Tată ceresc, zicând-I cu îndrăznire fără de osândă Tatăl nostru! Oare
nu se întâmplă tocmai altminteri: din inimile noastre nu se înalţă glas
de fii, fiindcă sunt înăbuşite de deşertăciunile acestei lumi, nu se
pot dezlega de lucrurile şi desfătările ei? Cerescul Tată nu este oare
departe de inimile noastre? Oare nu s-ar cuveni să ni-L închipuim mai
degrabă pe Dumnezeu ca pe Cel ce ar trebui să ne pedepsească, deoarece
L-am părăsit, ducându-ne într-o ţară îndepărtată?
Aşa ar trebui să fie, fiindcă toţi
merităm dreapta-I mânie şi pedeapsă pentru păcatele noastre, dar cu
totul minunat este că El se arată faţă de noi îndelung-răbdător, că nu
ne taie, ca pe smochinul neroditor. Să ne grăbim cu pocăinţă şi cu
lacrimi a-L ruga să ne fie milostiv. Să ne regăsim pe noi înţine, să ne
privim cu asprime inima şi să-i descoperim necurăţia, din pricina
multor gunoaie care nu lasă să intre în ea darul dumnezeiesc; să
recunoaştem că suntem morţi cu duhul.
(Sfântul Ioan Krostadt – Viaţa mea în Hristos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!