Vă urăm un An Nou trăit în NĂDEJDE, CREDINȚĂ și IUBIRE!

 

Dragi noștri,

 

În această noapte de trecere dintre ani, dorim să vă mulțumim pentru credința și sprijinul vostru necontenit. Fiecare rugăciune și fiecare gest de bunătate ne-au întărit comunitatea și ne-au adus mai aproape de Dumnezeu.

 

În anul ce vine, să ne găsim puterea în credință și să ne sprijinim unii pe alții cu iubire și compasiune. Să pășim cu încredere și nădejde, știind că Dumnezeu ne veghează și ne îndrumă pașii.

 

Vă dorim să aveţi NĂDEJDE, căci nădejdea nu înşală şi în nădejde am fost mântuiţi. Să nădăjduiți mereu că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi.

 

Vă dorim să aveţi CREDINŢĂ, căci ea ne este poarta prin care avem intrare la Tatăl, şi prin credinţă am fost mântuiți.

 

Vă dorim să aveți  multă IUBIRE, căci iubirea este cea mai tare dintre toate. Iubire în case, iubire în inimi, iubire în comunitate, iubire în Domnul, iubire pretutindeni…

 

Vă urăm un An Nou trăit în NĂDEJDE, CREDINȚĂ și IUBIRE!  Un An Nou trăit sub Brâul ocrotitor a Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoarea parohiei noastre. Un An Nou trăit sub privirile grijulii ale tuturor sfinţilor și, în mod special al Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop,  care să vă mijlocească haruri, haruri, haruri…

 

Vă dorim un An Nou trăit cu bucurie, în pofida a orice, alături de Preasfânta Treime, căreia să-i fie laudă în vecii vecilor. Amin.

 

Cu dragoste și recunoștință,

Parohia Ortodoxă Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“

Pareneză la Anul Nou - Pr. Vasile Gordon

 

Pune, Doamne, început bun mântuirii noastre!

 

Iubiţi credincioşi,

 

Se cuvine, mai înainte de orice cuvânt, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu, din adâncul sufletelor noastre, pentru că ne-a ajutat să păşim cu pace în noul an şi mai ales, să fim în biserică la acest ceas de Liturghie.

Mărturisim prin această prezenţă dragostea noastră de a începe cu rugăciune prima zi a anului, chiar dacă acum suntem, poate, mai obosiţi ca de obicei. În componenţa vieţii moderne a intrat, cu sau fără voia noastră, un eveniment devenit tradiţional, necreştin prin implicaţiile lui, dar care nu poate fi negat ca realitate: revelionul.

Predică la Anul Nou - Pr. Ilie Cleopa

 Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

 

...(Astăzi) Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei sărbători: Anul Nou, Tăierea îm­pre­jur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capado­chi­ei. Şi pentru că... nu se poate cuprinde într-o pre­di­că tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit... să mă ocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.

Cum s-a ajuns la noi, românii, să se prăznuiască anul nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta şi ce însemnătate are anul nou.

Sf. Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Anul Nou

 din “Predici la duminici si sarbatori”

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Timpul si vesnicia - predica la anul nou a IPS Augustin

 

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.

Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra apelor lui zburând o pasăre. Pasărea, după ce descrie cercuri, coboară, ia în pliscul ei o picătură din suprafaţa oceanului, iar apoi fuge şi dispare. După ce trec o mie de ani, pasărea apare din nou, pentru a lua iarăşi doar o picătură din ocean. Imaginaţi-vă, aşadar, realizându-se aceasta continuu; adică, o singură dată la o mie de ani pasărea să ia câte o picătură. Vă întreb: Câte mii – ce zic? -, câte milioane – ce zic? -, câte zeci de milioane de ani, ce ameţitor număr de ani va trebui să treacă până când pasărea va lua până şi ultima picătură din ocean? Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. Dacă îi veţi întreba pe matematicieni, vă vor spune că, dacă oceanul rămâne stabil şi nu mai este alimentat cu noi ape (din ploaie, torente, fluvii), cu siguranţă că va veni o clipă, în care pasărea va lua şi ultima picătură a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, veşnicia însă nu se sfârşeşte niciodată. O, veşnicie!

31 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

 Marele Apostol Pavel spune: „Răscumpărați vremea, că zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viața aceasta și ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (...)

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!

(Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul IX, Editura Episcopiei Romanului, 1999, pp. 43-47)

30 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

 

Creştinii la fel ca şi persoanele care nu prea trec pe la biserică ştiu foarte bine că fapta bună se răsplăteşte. Chiar şi copiii ştiu de la vârste mici, că bucurându-şi părinţii prin faptele lor, vor fi răsplătiţi.

 Hristos Domnul a făgăduit că pentru orice bine, indiferent cât de mic ar fi, nu ne vom pierde răsplata, nici aici, nici în împărăţia cerurilor:

„Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.” (Marcu 9, 41)

Din experienţa vieţii mele pot spune, ca mulţi alţii, că tare bun este Domnul şi cu adevărat răsplăteşte însutit aici pe pământ. Despre răsplata din împărăţia cerurilor nu pot decât să nădăjduiesc, pentru că  în mod concret nu ştiu care va fi. Sper, prin mila lui Dumnezeu, măcar să nu ajung în iad….

PRIBEGIA COPILULUI

Părintele Arsenie Boca

Crucea lui Iisus începe deodată cu naşterea Sa. Intre ai Săi a venit, dar ai Săi Îl aşteptau cu mâna pe sabie.

Toţi copiii din Betleem şi împrejurimi: 14.000 de prunci până la doi ani, au fost condamnaţi la moarte. Aşa au trebuit să plătească cu viaţa, cei mai mari nevinovaţi, copiii, naşterea lui Iisus printre ei. Patrusprezece mii de mucenici.

Crima aceasta, unică în istoria lumii, a fost prevestită cu vreo şase veacuri în urmă: „plângerea şi tânguirea din Rama”.

Fuga în Egipt. Pruncii uciși de Irod.

 Dumnezeu ne trimite ingeri in ajutor cand oamenii nu ne ajuta. Evanghelia dupa Matei 2, 13-23.

Când copilaşul Iisus avea opt zile, Maria şi Iosif l-au circumcis  potrivit Legii mozaice şi i-au pus numele Iisus, aşa cum li se spusese. Apoi, în a patruzecea zi, l-au dus din Betleem la templul din Ierusalim, aflat la aproximativ zece kilometri distanţă, şi au adus jertfa de purificare pe care Legea o prevedea pentru oamenii săraci: două turturele sau doi porumbei. Pe drumul de întoarcere la Betleem, Iosif şi Maria au fost tăcuţi – tulburaţi şi copleşiţi de o teamă respectuoasă. Maria era foarte tulburată de salutul de bun rămas al Anei, bătrâna preoteasă, iar Iosif nu era de acord cu efortul prematur de a face deja din Iisus Mesia cel aşteptat de poporul iudeu. Iosif şi Maria s-au mirat de cele ce se spuneau despre pruncul Iisus. Simeon l-a binecuvântat şi i-a spus Mariei: Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul. La circa 300 de metri sud-est de biserica Naşterii Domnului se găseşte un paraclis numit îndeobşte „Grota Laptelui”. Această biserică, închinată Maicii Domnului, a fost ctitorită în secolul al V-lea de către Sfânta Paula, ucenica Fericitului Ieronim. O veche tradiţie din secolul al VI-lea spune că aici s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care Dreptul Iosif a primit porunca de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt. În momentul în care Iosif a primit poruncă, Maica Domnului tocmai Îl alăpta pe pruncul Iisus. În graba plecării, câteva picături au căzut pe piatra grotei, care s-a transformat din culoarea roşie în culoare albă.

Hristos a fost întâmpinat cu răutate şi ispite chiar de la început

 “Hristos chiar de la început a fost întâmpinat de vrăjmăşie şi ispite. Iată că s-a întîmplat aceasta chiar de pe când era în faşă! Abia Se născuse şi tiranul se înfurie; vine apoi fuga şi strămutarea în Egipt; iar Mama, fără să fi făcut vreun rău, fuge în ţară barbară.

.

Toate, ca şi tu auzindu-le, să nu te tulburi, cînd, învrednicit cu o slujire duhovnicească, vezi că suferi necazuri cumplite şi înduri multe primej­dii, atunci să nu zici: „Ce înseamnă asta? Ar fi trebuit să fiu încununat şi lăudat, să fiu slăvit şi strălucit, pentru că am împlinit porunca Stăpânu­lui!” Nu, ci ai curaj, ştiind bine că urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întîlni la tot pasul numai încercări.

Iată, încercări au venit nu numai peste Mamă şi peste Prunc, ci şi peste barbarii aceia. Ei au plecat pe ascuns ca nişte fugari, iar Mama, care nu trecuse niciodată pragul casei, primeşte poruncă să îndure greutăţile unei călătorii atît de lungi, pentru această naştere minunată şi pentru duhovniceştile ei dureri de naştere.

De ce fuge Dătătorul de viață dinaintea oamenilor muritori‭?

 Sf. Nicolae Velimirovici: Fuga în Egipt a Maicii Domnului și a Pruncului Iisus

„‬Iata,‭ ‬Domnul vine pe nor usor si ajunge in Egipt.‭ ‬Idolii Egiptului tremura inaintea fatei Lui si inima egiptenilor se topeste in ei.‭” (‬Isaia‭ ‬19:1‭)‬.‭

‬Marele prooroc Isaia descrie in acest chip intamplarea care se afla in Evanghelia de astazi.‭ ‬Aceasta este fuga dinaintea sabiei lui Irod,‭ ‬fuga Domnului dinaintea slugii Sale,‭ ‬a intregii intelepciuni dinaintea pacatului,‭ ‬a celui puternic dinaintea celui slab.‭

Pe cine ar trebui sa vedem noi ca fiind acest‭ „‬nor usor‭” ‬pe care vine Domnul in Egipt‭? ‬Pe Maica Domnului.‭ ‬Ea era usoara prin lipsa pacatului,‭ ‬prin lipsa blestemului,‭ ‬pentru frumusetea intregii intelepciuni si a bogatei binecuvantari a lui Dumnezeu.‭ ‬In trup,‭ ‬dar parca nu era in trup‭; ‬ca un nor,‭ ‬dar un nor usor.‭ ‬Dumnezeu a mers inaintea iudeilor ca un stalp de nor‭ (‬Iesirea‭ ‬13:22‭)‬,‭ ‬ducandu-Si poporul afara din Egipt‭; ‬si iata,‭ ‬acum Dumnezeu merge pe un nor usor catre Egipt,‭ ‬fugind de sabia aceluiasi popor.

De ce fuge Datatorul de viata dinaintea oamenilor muritori‭?

„Hristos între Egiptul robiei și Nazaretul disprețului”

 Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica după Nașterea Domnului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce magii s-au închinat Pruncului, luând înştiinţare în vis de la îngerul Gavriil, ca unii ce au fost sfătuiţi să nu se mai întoarcă la Irod, s-au dus pe altă cale în ţara lor (Matei 2, 12). Apoi, acelaşi înger i s-a arătat lui Iosif, noaptea în vis, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (v. 13). Atrage atenția faptul că îngerul nu o numeşte pe Fecioara ca fiind femeia lui Iosif, ci mama lui Iisus. Iată că a doua oară Iosif era chemat să-şi împlinească misiunea. Fecioara ieşise de sub ameninţarea uciderii cu pietre, dar, odată născut, Pruncul Iisus trebuia apărat de un alt pericol. Şi vedem că Iosif îşi asumă această responsabilitate cu mare curaj.

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Fuga în Egipt este un episod trist (Matei 2, 13-23) din viaţa lui Dumnezeu Întrupat, care reflectă atitudinea omului în relaţie cu Dumnezeu.

De remarcat este faptul că, atunci când S-a născut Iisus, lipsea domn de origine davidică din Iuda; Irod, fiind idumeu, din seminţia lui Edom, era străin de neamul lui Israel.

Deşi naşterea Domnului a fost anticipată de profeţii Vechiului Testament, totuşi Irod nu ştia nimic despre aceasta. Aşa se explică faptul că spusele înţelepţilor veniţi din Răsărit, pe care Sfântul Evanghelist Matei îi numeşte magi, i-au atras atenţia.

Dumnezeu are un plan şi cu noi

 

Când s-a născut Moise şi când S-a născut Iisus; satan în luptă cu planurile lui Dumnezeu; diavolul-Irod întreabă şi azi: „Unde s-a născut cineva din nou, ca să-l omor?”

Timp de 12 ani, noi am tâlcuit Naşterea Domnului cu alte şi alte învăţături noi. Cine are colecţia foilor noastre are cele mai minunate predici şi învăţături despre Naşterea Domnului. Anul acesta vom tâlcui fuga la Egipt.

Satan a cunoscut de la început planurile lui Dumnezeu. Iar după răscoala lui – şi a îngerilor lui – el a luptat şi luptă neîncetat împotriva acestor planuri. Oriunde vede satan un plan al lui Dumnezeu, el începe lupta contra lui. Această bătălie se poate vedea pe tot locul prin Biblie şi prin viaţă. Îndeosebi ea se poate vedea la naşterea lui Moise şi la naşterea lui Iisus.

Când s-a născut Moise, satan s-a înfuriat. Ştia că Dumnezeu are un plan mare cu omul acesta. Şi – prin Faraon – a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii israeliteni­lor, în credinţa că va fi ucis şi Moise. Dar Moise a scăpat.

Fuga în Egipt – Comentarii Patristice

 După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

Duminica după Nașterea Domnului (Fuga în Egipt – Ev.: Matei 2, 13-23)

Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (Ev.: Matei 2, 13-23)

 

 

Matei 2, 13: Sfânta Familie fuge în Egipt

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

29 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

 Vai de omul acela care, atunci când Dumnezeu îi face un bine, Îl uită pe Dumnezeu! Cât ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu! Câtă nemărginire de dragoste are Sfânta Treime! Fericit și de trei ori fericit este creștinul care mulțumește lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui!

Când îți ajută Dumnezeu să faci un gard, o fântână, un grajd, o casă, o punte, să măriți o fată, să însori un băiat, să iei un examen, să-ți reușească o operație, totdeauna să-I aduci lui Dumnezeu jertfă de mulțumire și să-I mulțumești din toată inima, căci prin aceasta Îl pleci pe Dumnezeu să-ți facă mai mare bine în viitor.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 234)

PROGRAMUL SFINȚIRII CASELOR CREDINCIOȘILOR - perioada: 2-5 IANUARIE

 

„12 Ani de Părtășie Duhovnicească: Recunoștință și Binecuvântări pentru Anul Nou”

 

”Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fala Sa către tine şi să-li dăruiască pace!” (Numeri 6:24-26)
 
Dragi cititori ai blogului Parohiei Ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului” Simeria-Biscaria,
 
Astăzi, cu inimile pline de recunoștință, sărbătorim 12 ani de când acest blog a fost înființat, un spațiu virtual unde ne-am adunat pentru a împărtăși gânduri, rugăciuni și învățături duhovnicești. În anul 2012, câțiva tineri rânduiți de Dumnezeu au început să-și îndrepte pașii spre Sfânta noastră Biserică, iar slujitorii ei au înceles misiunea lor de a-L sluji pe Dumnezeu, alături de cei vechi în zile. Așa cum spunea Pr. Paroh Gabriel Valeriu Basa: „Privindu-i, Dumnezeu s-a îndurat și numai gânduri bune El le-a dat, iar dumneavoastră, creștinii adevărați, ați devenit cu mult mai luminați.”
 
De-a lungul acestor ani frumoși, am publicat pe blogul parohial, pe pagina de Facebook și pe grupul de WhatsApp peste 5400 de articole, inclusiv acesta. Uneori poate că nu am ajuns la sufletul dumneavoastră, alteori poate v-am stresat cu mesajele târzii sau prea devreme dimineața, iar alteori poate că ceea ce am postat v-a supărat. Dar mărturisim cu toată dragostea că tot ce am făcut a fost din dragoste, dezinteresat și spre slava lui Dumnezeu.

28 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

 

Dragostea iartă celui păcătos. Şi acuma vă spun că iertarea nu este un procedeu. Iertarea este o parte integrantă a iubirii. Dacă de câteva ori m-am dus la duhovnicul meu când am făcut vreo boroboaţă şi am cerut iertare, mi-a spus: “Părinte Rafail, eşti iertat înainte să ceri, dar dacă eşti aşa, noi cum putem să trăim cu tine?”

Iertarea este data înainte să o cerem. “Dumnezeu este dragoste”, zice Apostolul. Putem să zicem: “Dumnezeu este iertare.” Iertarea este deja dată, noi trebuie să ne-o însuşim, trebuie să ne ridicăm la vrednicia acestei iertări, şi atuncea vom vedea cum iertarea face parte integrantă din Iubire.

Părintele Gheorghe Calciu - Predică la Sfântul Arhidiacon și Întaiul Mucenic Ștefan

Predică la Sfântul Apostol întâi mucenic şi Arhidiacon Ştefan - Preot Vasile Gordon

 Creştinismul întemeiat de Iisus Hristos, Mântuitorul nostru Cel născut în peştera din Betleem, va primi în sânul său, încă din zori, sute şi mii de suflete, atrase de mărturiile Sfinţilor Apostoli şi ucenicii lor, dar convinse mai ales de puterea de jertfă a creştinilor martiri.

Scriitorul apologet Tertulian (160-240) avea să consemneze, în această privinţă, în lucrarea sa Apologetica: „Ori de câte ori suntem seceraţi de voi, persecutorii, ne facem şi mai numeroşi; sămânţa este sângele creştinilor” („semen est sanguis christianorum”). Iar cel care deschide şirul martirilor este Sfântul Arhidiacon Ştefan, despre a cărui slujire şi martiriu citim pe larg în Faptele Apostolilor, la cap. al 6-lea şi al 7-lea. Biserica nu l-a uitat şi i-a rânduit, iată, zi de luminoasă pomenire, tocmai la praznicul Naşterii Domnului.

Predică la Sfântul Apostol întâi mucenic şi Arhidiacon Ştefan - Preot Nicolae Tănase

 S-a născut Iisus Hristos pe pământ, Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Am serbat asta în 25 ale lunii decembrie. Am serbat apoi, ieri, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin care ne-a venit o asemenea bucurie.

Iar astăzi facem începătură mucenicilor, a celor care şi-au dat viaţa pentru El, pentru Iisus Hristos, primul dintre ei fiind Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. (...). Arhidiacon înseamnă primul între diaconi. Diaconii erau şapte, aleşi de Apostoli pentru că nu mai biruiau cu slujirea oamenilor, adică slujirea la mese şi a nevoilor lor.

După Sfânta Liturghie, toţi creştinii rămâneau la masă şi Apostolilor le era foarte, foarte greu să se grijească şi de predică şi de slujbă şi de împărţirea mâncării. Atunci, au ales şapte diaconi, între care şi Sfântul Arhidiacon Ştefan. Ei aveau misiunea atunci să împartă mâncarea şi ajutoarele care se strângeau şi se împărţeau în mod egal creştinilor. Apoi ei îi ajutau pe Apostoli, pe preoţi şi pe episcopi la slujba de la Sfântul Altar.

Predică la prăznuirea Sfântului Apostol, întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

Suntem încă în zilele Crăciunului. Suntem încă sub impre­sia marelui fapt sărbătorit acum două zile în urmă. în min­tea şi în inima noastră încă mai stăruie prea frumoasele cântări închinate Naşterii Domnului şi minunatele cuvinte cu care Biserica, prin conducătorii şi slujitorii ei, a întâmpinat venirea pe pământ a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Căci prin înaripate imne de slavă, într-adevăr, ni s-a arătat bucuria Naşterii Domnului şi în cuvinte cu adânc tâlc s-a tălmăcit credincioşilor noştri rostul acestui măreţ praznic pentru zilele noastre. Suntem adică în mij­locul trăirii bucuriei creştine, în cursul marelui praznic, care a fă­cut începutul mântuirii noastre.

În acest timp de deosebită bucurie duhovnicească, de aţintire a atenţiei noastre asupra sărbătorii Naşterii lui Hristos Domnul, în aceste momente în care Biserica ne-a transpus mintea şi inima pe planul cel mai înalt al bucuriilor sufleteşti – Naşterea Celui din veac aşteptat tot ea, Biserica, ne smulge din toate aceste mari bucurii şi ne înfăţişează o altă latură a desfăşurării vieţii creştine, înfiripată o dată cu naşterea lui Hristos.

27 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

Când iertăm pe cineva, să nu credem că am făcut un lucru mare.Fericit este acela care poate mărturisi împreună cu Sfântul Grigorie al Nyssei: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu. Eu aș putea să mă răzbun pentru mine, dar nu mă răzbun; nu te răzbuna nici Tu. Eu am uitat răul pe care mi l-a făcut; uită și Tu păcatele mele; eu îl iubesc așa cum îl iubeam mai înainte când nu mă ocăra; iubește-mă și Tu, Doamne, chiar dacă Te-am scârbit cândva pe Tine; poartă-te cu mine așa cum m-a purtat eu cu el; eu am făcut ceea ce mi-ai porunci Tu, fă și Tu ceea ce ai făgăduit: iertați și vi se vor ierta (Luca 6, 37)” (Despre rugăciunea domnească,Cuvântul V).

Oare nu-l iubim noi pe cel ce ne-a iertat cu generozitate? Să facem şi noi astfel, căci Dumnezeu se bucură în cel ce suferă răul altora şi nu se mânie pe ei. Să-i iertăm pe ceilalţi măcar de dragul Lui.

26 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

[Col. 2, 20; 3, 3; Lc. 9, 23-27]

Nu te ruşina să îl mărturiseşti pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat şi a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce, prin învierea si înălţarea Sa, intrarea noastră în împărăţia Cerurilor. Dacă te ruşinezi şi El se va ruşina de tine „când va veni întru slava Sa şi a Tatălui, împreună cu sfinţii îngeri".

Acum, în societate a ieşit moda să nu se vorbească nicidecum de Domnul şi de mântuire, în vreme ce cândva numai despre aceste lucruri scumpe era vorba. E mai uşor de vorbit despre lucrurile la care îţi stă inima. Oare nu cumva oamenilor a început să le stea mai puţin inima la Domnul? 

Părintele Patriarh Daniel: Nașterea lui Hristos, bucuria tuturor (Scrisoare pastorală, 2024)

 

„Iată, vă vestesc vouă bucurie mare, 

care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, 
Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” 
(Luca 2, 10–11)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de îngeri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor. Vestea Nașterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este adusă oamenilor de către îngerii din ceruri, pentru că Cel ce Se naște într-o peșteră de sub pământ este Acela prin Care și pentru Care au fost făcute cerul și pământul (cf. Coloseni 1, 16), Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc.

Sfântul Evanghelist Luca ne spune că vestea Nașterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoțită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9).

IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului: Praznicul Naşterii Domnului – luminarea vieţii noastre prin cunoaşterea lui Dumnezeu (Scrisoare pastorală, 2024)

 „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.” (In 12, 46)

† LAURENŢIU,
DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioșilor creștini,
har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se învățau să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus. Doamne, slavă Ție!” (Troparul Nașterii Domnului)

Iubiții mei fii duhovniceşti,

Prin fiecare praznic împărătesc, an de an, Biserica, Mama noastră, ne face mereu daruri, ne vorbeşte despre Hristos, Capul Ei, ne introduce în comuniune cu El, făcându-ne contemporani cu toate evenimentele vieţii Lui pământeşti. Fiecare sărbătoare este o tainică realitate pe care o trăim prin intermediul cultului divin. Suntem aici, pe pământ, dar gustăm, prin fiecare Liturghie, din bucuria cerească a vieţii veşnice. De aici, fericirea noastră, de aici, lumina fiecărui praznic împărătesc. An de an am încercat prin cuvântul nostru pastoral să descifrăm împreună tainele şi înțelesurile adânci ale Praznicului Nașterii Domnului. Anul acesta vom analiza frumuseţea şi profunzimea dogmatică a troparului acestui praznic, a acestei scurte compoziții imnografice prin care se anunță şi se explică într-o formă poetică semnificația duhovnicească a evenimentului liturgic prăznuit. Vom încerca împreună să descoperim modul în care Biserica ne învaţă dogmele ei într-un mod atât de simplu, dar şi de profund prin intermediul imnografiei.

Pastorala Preasfințitului Părinte Episcop Nestor la praznicul Nașterii Domnului

 † NESTOR

Prin Harul lui Dumnezeu,

Episcopul Devei şi Hunedoarei

„Hristos se naște, măriți-L!”

Poruncă, invitație sau revelație?

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

„Frățească îmbrăţişare cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului!”

 Iubiți creștini hunedoreni,

 Nașterea lui Hristos pe pământ, sărbătorită de către întreaga lume creștină sub chipul zilelor pe care Biserica le prăznuiește an de an spre sfârșitul lunii decembrie, reprezintă momentul central al unei perioade percepute de către toți ca fiind una încărcată de bucurie. Ne punem întrebarea: Să fie exclusiv bucuria prilejuită de Praznicul Nașterii Domnului? Sau bucuria anotimpului luminat de fulgii de nea? Să fie bucuria frumoasei tradiții de a primi și de a oferi daruri? Sau bucuria comuniunii din sânul familiei? Să fie bucuria sfârșitului de an și a unui nou început? Sau poate toate la un loc. Există, însă, o realitate comună tuturor acestor stări pozitive, trăite mai mult sau mai puțin de fiecare om în parte, iar această emoție lăuntrică noi o numim bucurie, o stare pe care omul o poate experimenta în adevărata ei dimensiune doar în două direcții: în relație cu Dumnezeu și împărtășită cu semenii, adică în comuniune cu alte persoane, Persoana Divină și oamenii.

Lumea cea nouă, zidirea cea nouă, omul cel nou: toate au început cu ascultare şi smerenie

Sfântul Nicolae Velimirovici

 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.

„Un prunc înfăşat, culcat în iesle”... Cine este acesta?

Crăciunul - ziua Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ziua pe care cu aproape 2000 de ani în » urmă corul îngerilor a salutat-o cu cântarea cerească: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni binevoire ” şi în care îngerul Domnului bine vestea păstorilor de pe câmpia Vitleemului: „bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, căci, în oraşul lui David, astăzi vouă S-a născut Mântuitor, care este Hristos Domnul”, indicându-le totodată şi semnul de recunoaştere al celui născut: „ veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Luca II, 10-14).

„Un prunc înfăşat, culcat în iesle”... Cine este acesta? Este „Cuvântul cel veşnic”, persoana a doua a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, care a luat firea omenească, s-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria şi a trăit ca om între oameni.

„Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit întru noi...” (Ioan I, 14). În ce condiţii? Pe când primul Adam în rai a ieşit din mâna Creatorului în plenitudinea frumuseţii şi puterii bărbatului matur, al doilea Adam, Mântuitorul, intră în lume ca un copil slab, neajutorat, asemenea unui nou-născut, care-şi poate exprima dorinţele numai prin lacrimi, având trebuinţă de îngrijire totală din partea mamei iubitoare. Şi nu se naşte în cadru de splendori exterioare, ci în sărăcie, ieslea unui şubred adăpost de animale servindu-i de leagăn, alături stând Maria şi Iosif, amândoi bogaţi în virtuţi cereşti, dar săraci în bunuri pământeşti.

Bucuria duhului şi veselia inimii - Predică la Nașterea Domnului

Sf. Ioan Maximovici 

În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule, ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat” (Stihiră la stihoavnă). Văzând neamul omenesc pierind din pricina păcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoară pe pământ. „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut...ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere” (Gal. 4, 4-5).

Pentru noi, oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a coborât El din ceruri pe pământ. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omenească, pentru ca pe om să-l unească din nou cu Dumnezeu. El a coborât pe pământ când omenirea ajunsese la cea mai josnică decădere morală, când oamenii se chinuiau nevăzând nici o ieşire.

Predica Părintelui Cleopa la Nașterea Domnului

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pămîntul peştera, Celui neapropiat, aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut
Prunc tînăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci. (Condacul praznicului)   Iubiţi credincioşi,  

Încă de la începutul lumii simţite şi văzute, Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu i-a mîngîiat pe strămoşii noştrii Adam şi Eva, care căzuseră în păcate, cu nădejdea izbăvirii şi mîntuirii, făgăduindu-le un Răscumpărător. A căzut mai întîi femeia în păcat şi s-a făcut pricină de moarte şi lui Adam şi la tot neamul omenesc. Adam, aducîndu-şi aminte de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-a zis către el, că în ziua cînd veţi mînca din pomul oprit, cu moarte veţi muri (Facere 2, 17), era foarte întristat şi deznădăjduit, căci credea că îndată va muri şi el şi femeia lui. Dar, auzind de la Dumnezeu cuvîntul pe care l-a zis către şarpe că sămînţa femeii va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15), a înţeles că nu va muri îndată, ci mai are de trăit şi va naşte fii.

25 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

[Gal. 4, 4-7; Mt. 2,1-12]

 Slavă Ţie, Doamne! îndelung am aşteptat luminatele zile ale Naşterii lui Hristos: să ne bucurăm, dar, acum si să ne veselim. Sfânta Biserică tocmai pentru a spori veselia noastră de acum a rânduit post înaintea acestor zile, o oarecare strâmtorare, ca trecând prin ea, să ne simţim pe urmă ca unii care scapă la libertate. Oricum, ea nu vrea defel să ne lăsăm acum în voia dezmierdării simţurilor şi a desfătărilor trupeşti. De vreme ce aceste zile sunt numite din moşistrămoşi sviatki13, se cere ca însăşi veselia noastră din acest răstimp să fie sfântă, aşa cum El e sfânt; şi pentru ca cel ce se veseleşte să nu uite aceasta, Biserica a pus în gurile noastre o scurtă cântare spre slava lui Hristos Care Se naşte, cântare care potoleşte trupul si înalţă duhul, arătându-i îndeletniciri potrivite cu măreţia acestor zile: „Hristos Se naşte, slăviţi-L" şi celelalte. Slăviţi-L, dar, pe Hristos; şi slăviţi-L în aşa fel ca prin această slavoslovie să se îndulcească sufletul şi inima şi astfel să se stingă imboldul spre oricare alt lucru şi îndeletnicire care făgăduieşte vreo desfătare oarecare. 

24 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

[Col. l, 3-6; Lc. 16,10-15].

 „Nu puteţi sluji si lui Dumnezeu, şi lui mamona." 

Cugetul împărţit şi inima împărţită îl fac pe om netrebnic, căci „omul cu cugetul împărţit nu e statornic în toate căile sale". El fie că nu face nimic, fie că zideşte cu o mână şi dărâmă cu alta. Izvorul vieţii cu adevărat plăcute lui Dumnezeu e hotărârea puternică de a plăcea în toate lui Dumnezeu. 

Această hotărâre face toate gândurile, dorinţele şi simţirile omului să năzuiască spre un singur ţel şi, adunându-i astfel lăuntrul împrăştiat, îl face puternic spre făptuire şi neîmprăştiat în toate lucrările sale. Faptele unui astfel de om sunt reuşite si rodnice tocmai pentru că sunt pline de viaţă adevărată. 

23 Decembrie - Lumina zilnică din Scripturi

[Iac. 2, 1-13; Mc. 10, 23-32]. 

Auzind cuvântul Domnului privitor la greutatea cu care intră bogaţii în împărăţia Cerurilor, ucenicii gândeau: „Dar atunci cine poate să se mântuiască?". 

Domnul a răspuns: „Ceea ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu". Este cu neputinţă a ne lepăda de lăcomie fără înrâurirea harului asupra inimii; este cu neputinţă, fără harul lui Dumnezeu, a termina si cu oricare altă împătimire si cu orice păcat care trăieşte în noi şi cu toate odraslele acestor păcate. Harul lui Dumnezeu se dă după credinţa în Domnul, în Tainele Sfintei Biserici.

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA CRĂCIUNULUI, ANULUI NOU ȘI A BOBOTEZEI

 

           AJUNUL CRĂCIUNULUI,  24 DECEMBRIE

          Ora   8.30 – Sfânta Liturghie și Vecernia Praznicului

 

         NAȘTEREA DOMNULUI, 25 DECEMBRIE

          Ora   8.30 - Utrenia

          Ora   9.45 - Sfânta Liturghie

          Ora 16.00 - Vecernia

                                                                                                                

           SOBORUL MAICII DOMNULUI, 26 DECEMBRIE

           Ora   8.30 - Utrenia

           Ora   9.45 - Sfânta Liturghie

           Ora 16.00 – Vecernia

Pruncul Iisus – transfiguratorul suferinţei

 

Iubiţi credincioşi,

Trăim într-o lume în care adeseori durerea este ignorată; doar omul duhovnicesc devine sensibil la problema durerii; oamenii neduhovniceşti nu au ochi pentru a vedea imensa durere revărsată în lume împrejurul lor; ei nu-i văd nici pe oamenii care suferă; ei defilează prin lume tacticos şi ţanţoşi fără a-şi opri privirea asupra celor care suferă, ca şi când suferinzii nici n-ar exista. În „societatea succesului” de astăzi aproape nimeni nu-şi mai pleacă privirea spre suferinzi. Existenţa lor neagă ideologia dominantă a societăţii: convingerea eronată că poţi fi fericit prin tine însuţi şi contra celorlalţi. Pentru a fi fericit – se consideră – n-ai nevoie de ceilalţi, n-ai nevoie de dragoste: poţi fi fericit etalându-ţi doar reuşitele. N-ai nevoie de comuniune, n-ai nevoie de energia dragostei. Ceilalţi trebuie doar să te admire, iar nu să te iubească. N-ai nevoie de iubirea nimănui pentru a fi împlinit. Această ideologie dominantă în societatea noastră este explicit anti-creştină; ea are nevoie, pentru a se impune, de inimi împietrite. Unor astfel de inimi li se adresează Domnul Hristos în cartea Apocalipsei: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3,1).

Cuvânt la Duminica dinaintea Nașterii Domnului: PRUNCUL SE NAȘTE CA SĂ MOARĂ PENTRU LUME

 Duminica dinaintea Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos aduce în amintirea noastră pe cei care s-au făcut părinţi ai lui Hristos, care au născut pe Hristos în inimile oamenilor din vremea lor, cei care au construit în conşţiinţa generaţiilor credinţa dorului după Mesia, a aşteptării unui Răscumpărător care va veni să reaşeze pe oameni într-o relaţie normală, edenică cu Dumnezeu. Pe toţi aceşti părinţi sfinţi ai poporului evreu, ai omenirii îi pomenim astăzi, pentru că următoarea sărbătoare este cea însăşi a Întrupării lui Hristos, a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

În ziua aceasta auzim Evanghelia cu arborele genealogic al lui Hristos, cu strămoşii Lui după trup (Matei 1, 1-25). Evanghelistul Matei,

care era un evreu şi a scris Evanghelia în limba aramaică pentru poporul său, pentru evrei, a vrut să facă cunoscut acestora, după multe cercetări, că Iisus Hristos din Nazaretul Galileii, Care S-a născut în Betleem, ţinta tuturor profeţiile mesianice din vechime, Îşi trage obârşia din Avraam, din David şi din toţi cei pe care lista celor de trei ori câte 14 neamuri i-a pus înaintea lor ca mărturie a descendenţei lui Iisus Hristos din Avraam. Asta înseamnă că El poartă în Sine toată umanitatea, poartă în Sine toată populaţia acelor locuri, tot poporul ales, dar şi lumea întreagă. Căci în cadrul genealogiei am observat şi nume care erau din afara poporului Israel. Asta înseamnă că Hristos Îşi trage rădăcinile din lumea întreagă, pentru că El Însuşi a creat-o prin cuvântul Său.

Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, Sf. Ev. Matei 1, 1-25), Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale, taina prin care El, Părintele Ceresc trimite pe Fiul Său din veci, Dumnezeu din veci, ca să se facă om creat după chipul Lui din veci.

Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime
Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, redată de către Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi «Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam», începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos, fiind împărțită în trei grupe de câte 14 generaţii. Să reținem că această împărţire în trei grupe este legată şi de trei perioade de timp: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea din Babilon până la Iisus Hristos. Totodată, prin cifra trei, ni se arată lucrarea tainică a Sfintei Treimi în omenire, pentru că Cel care se va naşte pentru mântuirea lumii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime, iar cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie deosebită, deoarece cifra 14 însumează de două ori cifra 7, cifră care sugerează că această pregătire presupunea ca aceia care aşteptau venirea Mântuitorului să se înscrie pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte.

„Ancorarea în umanitate a lui Dumnezeu” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica dinaintea Nașterii Domnului

 

Deşi la evrei genealogia se alcătuia doar pe linie bărbătească, din genealogia lui Iisus nu lipsesc referirile şi la câteva femei, unele cu o moralitate îndoielnică şi chiar străine de neamul lui Israel, cum ar fi: Tamar, Rahav, Rut şi Batşeba, femeia lui Urie Heteul, fiecare cu istoria şi cu păcatele ei. Naratorul le-a introdus tocmai pentru a întări ideea că Hristos a venit nu doar pentru cei drepţi, ci şi pentru cei păcătoşi (Luca 5, 32). Momentul Golgota stă mărturie în acest sens. 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Referatul care s-a citit astăzi este de fapt capitolul I al Evangheliei după Sfântul Evanghelist Matei, care ne prezintă, descendent, genealogia lui Iisus: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (1, 1).

Sfântul Evanghelist Luca prezintă naşterea dumnezeiască pe linie ascendentă: „Fiu al lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu” (Luca 3, 38).