[Efes. 1, 22; 2,3; Mc. 10,46-52]
Orbul din Ierihon, aflând că Domnul
trece pe acolo, şi-a ridicat glasul. Strigătul lui a ajuns la Domnul; nimic din
cele ce-L înconjurau n-a putut opri acest strigăt, şi Domnul, chemându-1
pe orb la Sine, i-a dat înapoi vederea, în orice vreme şi în orice loc Domnul
nu trece doar, ci este şi rămâne; El cârmuieşte întreaga lume. Judecând
omeneşte, asta înseamnă că El are multe griji; pe deasupra, şi cetele
îngereşti îl înconjoară cu slavosloviile lor. Dar dacă reuşeşti să-ţi înalţi
glasul, asemenea orbului din Ierihon, nimic nu va putea împiedica strigătul
tău să ajungă la Domnul; El va auzi şi va împlini cererea ta. împiedicarea
nu o face Domnul; El e aproape şi are pregătit tot ce îţi trebuie;
împiedicarea o faci tu. înalţă-ţi glasul până la măsura la care să-1 asculte
Domnul şi vei primi îndată tot ce doreşti. Dar care e măsura aceasta?
Credinţa, nădejdea, încredinţarea în voia lui Dumnezeu. Dar şi aceste
măsuri îşi au măsurile lor. Care trebuie să fie aceste măsuri? întreabă pe
cel care a cerut şi a primit ceea ce a cerut; el îţi va spune: „M-am rugat
pentru cutare şi cutare lucru şi am primit; acum am nevoie de asta şi de
cealaltă, mă rog şi nu primesc şi ştiu de ce: fiindcă nu pot să mă ridic la
acea măsură a rugăciunii pe care am avut-o mai înainte". Reiese că
această măsură nu poate fi nu poate fi aplicată mereu. Un singur lucru
este limpede: că totul ţine de noi, nu de Domnul, îndată ce vei fi în stare
să primeşti, vei primi neapărat.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. Sfântul Teofan Zăvorâtul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!