"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

vineri, 13 septembrie 2024

“Crucea și purtarea ei, între necazuri și bucurii”

 


Crucea este cel mai înalt Altar al celei mai înalte Jertfe! Răscumpărarea neamului omenesc din stăpânirea morții.


Din momentul în care Sângele Domnului a început să curgă, Crucea a încetat sa mai fie unealtă de tortură și a devenit Altar, iar Hristos, și Jertfă, și Jertfitor.

Semnul Sfintei Cruci – dar și putere de la Dumnezeu

Slavă, Doamne, puterii ce niciodată nu se istovește, a Crucii Tale! Când vrăjmașul mă strâmtorează cu gândul și simțământul păcătos, și eu, neavând slobozenie în inimă, îmi fac de câteva ori cu credință semnul crucii, deodată păcatul meu se depărtează de la mine și strâmtorarea piere și ies la slobozenie (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Purtea Crucii

Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. (Matei 10, 38)

Prin Pronia lui Dumnezeu fiecare om are o cruce a sa, unică. Dacă punem toate necazurile și încercările pe seama crucii personale, adică a Proniei, totul devine ușor de purtat, pentru că știm că în spatele acestora se află purtarea de grijă și iubirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu trimite necazuri numai atunci când omul face voia Lui. Necazurile sunt har și dar mare de la Dumnezeu. Deci, fără să vreți, mărrurisiți că sunteți fii aleși ai lui Dumnezeu. Acesta pe cel pe care-l iubește îl ceartă. (Gheron Iosif Isihastul)

Crucea – simbol al jertfei de sine pentru aproapele nostru și dătoare de bucurii

Crucea este simbolul jertfei de sine pentru ceilalți. Cel care iubește și se jertfește pentru a-i ajuta pe alții este într-o stare permanentă de bucurie pentru că el este, în același timp, atât cel care dăruiește, cât și cel care primește Iubirea și puterea divină. (Maica Gavrilia)

Răbdarea și rugăciunea în purtarea crucii

Răbdarea este leacul cel mai puternic care ne ajută să trecem prin încercările grele și îndelungate. Cele mai multe încercări le treci numai cu răbdarea. Îndelunga răbdare clarifică multe și rezolvă lucrurile dumnezeiește. De acolo de unde nu aștepți soluția, dă Dumnezeu cea mai bună soluție. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Răbdarea este cea mai mare forță, iar răbdatorul cel mai puternic om. (Părintele Dionisie de la Calciu)

Totdeauna, în ceas de ispită, să alergi la Domnul nostru Iisus Hristos și la Maica Domnului. Să ceri ajutorul sfinților și să te rogi. (Gheron Iosif Isihastul)

sursa: http://www.parohiasfantavineridt.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!