[Fapte 3,11-16; In. 3, 22-33].
Două vieţi avem: trupească şi
duhovnicească. Duhul nostru e oarecum îngropat în trup. Atunci când,
înviind prin harul lui Dumnezeu, începe să se smulgă din amestecarea cu
trupul şi se arată întru curăţia sa duhovnicească, el învie pe de-a-ntregul
sau învie bucată cu bucată; iar atunci când se smulge cu totul din această
legătură, iese ca din mormânt la viaţa cea înnoită şi astfel duhul devine
aşa cum este el în sine: viu şi lucrător, în vreme ce trupul grosolan e mort
şi nelucrător, chiar dacă şi unul, şi celălalt se află îmbinate în acelaşi om.
Şi iată taina spuselor Apostolului: „Unde e Duhul Domnului, acolo este
libertate" (II Cor. 3, 17).
Aceasta este libertatea faţă de stricăciunea ce
împresoară duhul nostru nestricăcios sau de patimile ce strică firea
noastră. Acest duh care intră în libertatea fiilor lui Dumnezeu e ca un
fluture tânăr, îmbrăcat în culori atrăgătoare, ce iese lin în zbor din gogoaşa
sa. Iată înflorirea lui de curcubeu: dragostea, bucuria, pacea, îndelungarăbdare, bunătatea, milostivirea, credinţa, blândeţea, înfrânarea (Gal.5,
22). Oare această frumuseţe a desăvârşirii nu e în stare să deştepte în noi
râvna?
Sfantul Teofan Zăvorâtul / Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!