Să facem sfânt sufletul! Şi este cu putinţă să se facă aceasta şi într-o singură zi. De ce nu în Joia cea Mare? La Pavecerniţa cea mică, într-o cântare numită a lui Andrei Criteanul, lucrurile se întretaie deja între vânzare şi Patimi. Denia de Joi, numită şi „a celor 12 Evanghelii” prezintă pe larg vânzarea şi prinderea şi primele faze ale procesului celui fals intentat de falşii judecători Judecătorului celui adevărat şi Adevărului. Minciuna judecă Adevărul. Ca mai mereu, noaptea e străbătută de lumina făcliilor. Şi la tropotul picioarelor celor care-L fură pe Domnul din rugăciunea Grădinii Ghetsimani se adaugă glasurile strigând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
Începe deja slujba Sfintelor Patimi. Şi când, la Denie, se cântă fericirile, Joi seara, descoperim iarăşi sensul Crucii. Prin lemn s-a izgonit Adam din Rai, iar prin lemnul Crucii tâlharul în Rai s-a sălăşluit. Că aceia gustând, a călcat porunca Făcătorului, iar acesta, împreună răstignindu-se, a mărturisit Dumnezeu pe Cel ce se tăinuia.
Relaţia între Joia Cinei celei de Taină şi Patimi e de-acum descoperită: Răstignintu-Te-ai pentru mi-ne, ca să-mi izvorăşti mie iertare. Împusu-Te-ai în coastă, ca să ţâşneşti pâraie de viaţă. Cu piroane Te ai pironit ca, căzând eu, prin adâncul Patimilor Tale înălţimii puterii Tale să-Ţi strig: Dătătorule de viaţă Hristoase, slavă şi Crucii Tale, Mântuitorule, şi Patimii Tale!
Cu alte cuvinte, înaintea ochilor noştri începe taina Crucii. Acesta e paharul pe care l-a umplut Domnul nostru pe lemnul Crucii.
Se crapă de ziuă. Uşile împărăteşti nu se deschid. Vinerea Mare nu are Liturghie, pentru că mai mare Liturghie decât cea a Golgotei nu se poate săvârşi. E tăcere de mormânt. Furii îşi pregătesc acuzele încă o dată. Iuda îşi zdrăngăne banii. Doar într-un colţ, Hristos, probabil închis cu tâlharii de pe cruce, vesteşte mai departe Evanghelia. El nu are voie să tacă. Cu ultimele forţe salvează din patimă, din doi, pe unul: tâlharul ce va striga, aşa cum strigăm şi noi în Joia seara la slujbă: „Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne! Amin.”
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!