Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici
genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit! Iar bărbaţii parcă
se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu si rămân în
nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul?
Nu,
aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greşeală din pricina
înaltului preţ al dragostei şi al ţintei sale. Atunci când au văzut şi au pipăit
şi ei, fiecare dintr-înşii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu
inima: „Domnul meu si Dumnezeul meu", si de-acum nimeni n-a mai putut
să-i despartă de Domnul. Mironosiţele şi Apostolii închipuie cele două laturi
ale vieţii noastre: simţirea şi chibzuinţă. Fără simţire, viaţa nu e viaţă; fără
chibzuinţă, viaţa e oarbă - iroseşte mult şi dă puţină roadă sănătoasă.
Simţirea trebuie să meargă înainte şi să dea imbold, iar chibzuinţă să
hotărască timpul, locul, mijlocul de împlinire si, îndeobşte, întreaga
rânduială a ceea ce inima socoate să facă. înlăuntru, inima merge înainte;
iar când e vorba de faptă - chibzuinţă.
Atunci când simţurile noastre se vor
deprinde a deosebi binele de rău, poate că ne vom putea bizui numai pe
inimă, aşa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori şi roade, şi din
inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip
înţelegător în curgerea vieţii noastre.
Sfântul Teofan Zăvorâtul / Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!