[Fapte 9, 32-42; In. 5,1-15].
„De acum te-ai făcut sănătos; să nu mai
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău."
Păcatul nu vătăma doar
trupul, ci şi sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât
de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că şi bolile trupului sunt toate si
întotdeauna urmare a păcatelor si pentru păcate. Păcatul se săvârşeşte în
suflet si îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la
suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.
Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o
înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti;
dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu, Care este
Izvorul vieţii, şi îl pune pe om în potrivnicie faţă de toate legile care lucrează atât în el, cât şi în natură, te vei minuna cum de rămâne viu păcătosul
după ce a păcătuit. Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care aşteaptă
pocăinţa şi întoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este datro, mai înainte de
orice, să se grăbească a se curaţi de păcat şi să se împace în conştiinţa sa
cu Dumnezeu. Acest lucru netezeşte şi drumul lucrării binefăcătoare a
medicamentelor. Am auzit că era un doctor de seamă care nu se apuca de
tratament până ce bolnavul nu se spovedea şi nu se împărtăşea cu
Sfintele Taine; şi cu cât era mai anevoie de vindecat boala, cu atât cerea
mai stăruitor acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!