[Fapte 6, 8; 7, 5, 47-60; In. 4, 46-54].
Sfântul Ştefan grăieşte: „Cel
Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini... Ce casă îmi veţi zidi Mie,
zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?". Numai templul nezidit de
mână al inimii îl poate încăpea pe Dumnezeu, precum a grăit Domnul: „De
Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, si Tatăl Meu îl va iubi; şi vom
veni la el, şi locaş la el vom face" (In. 14, 23). Felul în care se săvârşeşte
acest lucru e pentru noi de nepătruns; dar este lucru adevărat, căci este
limpede că atunci „Dumnezeu lucrează în noi si ca să voim, şi ca să
săvârşim, după a Lui bunăvoire" (Filip. 2, 13).
Nu sta pe gânduri, aşadar, ci
doar dă-I Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Său, numai că
e nevoie să I-o dai pe toată. De vor rămâne părţi nedate din inima ta va fi
cu neputinţă să se întocmească un templu întreg, fiindcă o parte va fi
putredă, alta sfărâmată şi va ieşi, dacă va ieşi, un templu cu găuri: fără
acoperiş sau fără uşi. Iar într-un asemenea templu e cu neputinţă de
locuit, nu va fi Domnul în el. Va fi templu numai la arătare; de fapt însă va
fi o îngrămădeală oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!