Sfântul Filip l-a întrebat pe famen:
„Înţelegi, oare, ce citeşti?". Acela a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg,
dacă nu mă va călăuzi cineva?" Cât de adesea trăiesc acelaşi lucru cei ce
citesc cuvântul lui Dumnezeu şi scrierile Părinţilor! Cele citite nu intră în
cap; mintea nu poate să ia aminte la lucrurile scrise acolo şi să le încapă,
de parcă ar fi vorba despre ceva străin ei, despre lucruri dintr-un tărâm
necunoscut. Iată că aici este nevoie de un tâlcuitor deprins cu lucrurile de
care este vorba. Sfântul Filip avea acelaşi duh care a dat si prooro-ciile şi
nu I-a venit greu să tâlcuiască locul care îl frământa pe famen.
Aşa e şi cu
noi acum: trebuie să găsim un om care să stea pe acea treaptă a vieţii şi a
cunoştinţei de care este legată scriptura ce ne frământă, şi el o va tâlcui
fără vreo osteneală, căci fiecare are treapta sa de orizont duhovnicesc. Cel
aflat pe o treaptă mai joasă nu vede tot ce vede cel aflat pe o treaptă mai
înaltă, ci poate numai să ghicească. De se întâmplă ca scriptura ce n-o
putem noi înţelege să atingă o treaptă mai înaltă, iar tâlcuitorul întâlnit de
noi stă pe o treaptă mai joasă, el nu ne va tâlcui aşa cum se cuvine, ci va
adapta totul la orizontul său şi lucrul cu pricina va rămâne pentru noi la fel
de întunecat ca mai înainte. Se cade să ne minunăm de uşurătatea cu care
se apucă să tâlcuiască cele ale Scriptuii oameni cu totul străini de tărâmul
de care ţin aceste lucruri. Şi totul iese din ei pe dos decât cum trebuie;
însă a se făli cu tâlcuirile lor nicicum nu uită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!