Cazul acesta al orbului din Ierihon

 CHEMAŢI-L!...

„Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus” (Mc 10, 49-50).

Cazul acesta al orbului din Ierihon ne oglindeşte dorinţa arzătoare a sufletului care-L caută pe Hristos-Domnul. Adâncit în singurătate, sărăcie, întuneric şi mizerie, cugetând, conştiinţa l-a convins că Iisus Hristos este Fiul marelui prooroc şi împărat David, că din neamul lui va veni Mesia. Nu putea să-L vadă, dar s-a folosit de auzul său, ceea ce ne-ndeamnă şi pe noi, chiar dacă nu avem toate darurile duhovniceşti, să ne folosim de cele puţine ce le avem, pentru a-L găsi şi avea pe Cel dăruit nouă pentru mântuire.

Orbia, singurătatea, sărăcia nu l-au descurajat ca să-L caute pe Domnul; din contră, credem că mai degrabă l-au încurajat, auzit de marile binefaceri săvârşite. Mulţi îl certau să tacă, împotrivindu-i-se. O vreme rămăsese neobservat de Domnul. Era un simplu cerşetor. Dar el, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieş-      te-mă!” Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!” (v. 47-48)

O, dacă ar lua aminte ascultătorii Sfintelor Evanghelii şi să urmeze exemplul lui! Prin porunca Domnului Iisus de a fi chemat, orbul a fost încurajat. În Sfintele Evanghelii, găsim felurite chemări adresate oamenilor din partea Domnului Iisus.

1. Evanghelia după Ioan 3, 14-15: Iisus este înălţat, devenit Fiul Omului, ca tot ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Evanghelia propovăduită întregii făpturi.
2. Chemarea adresată celor împovăraţi şi apăsaţi: cel rău, omul nelegiuit (cf. Is 55, 7), să se întoarcă şi Domnul Se va milostivi şi-l va ierta. „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!” (Mt 11, 28). Apoi chemarea Sfântului Apostol Petru la pocăinţă, în Ziua cea mare a Cincizecimii (cf. Fapte 2, 38-39).
3. Bazaţi pe autoritatea Domnului Iisus, întâlnim chemarea vestitorilor Săi: „...Vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri” (Fapte 13, 26); vi se vesteşte iertarea păcatelor (v. 38-39). Crede în Domnul şi te vei mântui tu şi casa ta (cf. Fapte 16, 31).
4. Adevărata chemare cerească este aceea care ne vine de la Duhul Sfânt, cum citim: „Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Rom 8, 30).

Şi orbul a continuat să-L caute pe Domnul Iisus. Era aproape de El. S-a sculat plin de speranţe şi hotărâre. Să-l urmăm şi noi pe acesta. Să ne ridicăm din locul unde zăceam cu cea mai mare seriozitate şi hotărâre să-L urmăm pe Domnul Iisus, aruncând haina peticită, dând la o parte orice piedică şi păcatul (cf. Evr 12), care sunt piedici în calea mântuirii, să venim la Domnul Iisus, să rămânem la El şi să-I urmăm cu credincioşie sinceră.

Orbul nu-L vedea pe Iisus, dar L-a urmat după sunetul glasului Său, şi-I prezintă starea neputinţelor sale: „Rabuni, să capăt vederea!” Şi, primind mântuirea, Iisus i-a zis: „Cre-dinţa ta te-a mântuit”. Şi primind lumină deplină ochilor săi, a devenit om sănătos în toate ale sale. Găsindu-L pe Domnul Iisus, orbul I-a urmat cu credincioşie. S-a folosit de lumina ochilor ca să-L vadă pe Iisus. A devenit ucenicul Său (v. 52): L-a urmat pe drumul Crucii, privind la cunună. A rămas ucenic binecunoscut şi scris pe paginile Sfintelor Evanghelii. Domnul Iisus n-a dispreţuit societatea din care acesta se trăgea, din Ierihonul blestemat, nici că fusese un cerşetor.

Nu vă opriţi din drum venind spre El, chiar dacă sunteţi orbi, săraci, căzuţi în mizerie spirituală, chiar dacă unii vă opresc. Nu vă lăsaţi împiedicaţi sau ademeniţi. Căutaţi-L pe Domnul Iisus, veniţi la El, ca să primiţi iertare şi mântuire în dar, şi veţi găsi pace şi odihnă pentru sufletele voastre.

Domnul Iisus dojeneşte pe aceia care voiau să-l descurajeze şi-l încurajează pe bietul orb. Vrea să arate că putea să-l miluiască şi fără a fi ajutat de ei. Domnul poate, iar astăzi ne îndeamnă să venim în ajutorul celor nevoiaşi. La chemare să vină, să mănânce hrana cerească şi să se adape la izvorul apelor vii. Să arunce haina veche şi să se înnoiască prin Harul Divin.

Spre bucuria mântuirii, daţi năvală, până ce veţi găsi pe Domnul Iisus.

Un tânăr din Moldova, cu ani în urmă, credincios ortodox, făcea parte din Asociaţia Oastea Domnului. Voind să se căsătorească, cu post şi rugăciune, timp îndelungat a stăruit ca Domnul să-i arate şi să-i descopere pe cea aleasă de El să-i fie soţie. Dorea o familie model în ascultare de Domnul Iisus. În timpul acela se anunţă o adunare mare într-o localitate a-propiată. Tânărul îngenunche, rugându-se cu lacrimi ca viitoarea lui soţie să fie trimisă de Domnul cea dintâi la locul stabilit pentru adunare, zicând: „Fă, Doamne, ca acesta să fie semnul cunoaşterii voii Tale!” S-a dus să fie el primul la locul de adunare. După el, la scurtă vreme, apare o tânără cu mama ei. După terminarea programului adunării, el se alătură fraţilor vorbitori din localitate spre a le cere îndrumări în ceea ce avea nevoie. Văzând că aceştia ezită, s-a dus la mama fetei. Aceasta i-a spus că fiica ei e oarbă. Ce să facă? Îşi zise: „Dacă Domnul voieşte să mi-o dea mie, nu voi trece peste voia Lui. Aşa va fi. Fie voia Lui! O primesc cu bucurie” Au stabilit data nunţii. Cu toţii se minunau de hotărârea lui sinceră.

În ziua nunţii, mulţime de fraţi şi surori, cu toţii uimiţi de ceea ce vedeau şi auzeau. După oficierea cununiei la sf. biserică, îi aşteptau mesele încărcate cu daruri. Se face rugăciunea şi toată adunarea izbucneşte în hohote de plâns. Deodată, minune dumnezeiască: ochii miresei se luminează, iar ea, privind în jur, rosteşte următoarele cuvinte: „Ce minunat! Ce frumuseţe văd eu! Ce flori frumoase sunt pe mese! Ce cămăşi albe! Ce minunat este totul! Slăvit să fie Domnul, fraţilor iubiţi!”

Să venim la Domnul Iisus cu inimile sincere, să ne lepă-dăm de tot ce e lumesc, păcătos şi diavolesc, ca să primim iertare şi mântuire, har şi binecuvântare pentru eternitate. Amin.

Iisuse, vino la noi! / Cornel Rusu. - Sibiu : Oastea Domnului, 2011