Un mare scriitor spaniol, Lope de Vega, se afla pe
patul de moarte. Viaţa i se derulă înaintea ochilor ca un film. A avut multe
succese şi întreaga sa viaţă a fost copleşită de multe aplauze. I-a entuziasmat
şi încântat pe oameni cu cele peste o mie de piese de teatru.
Trăise doar pentru succes. N-ar fi trebui să fie mulţumit acum la sfârşitul
unei vieţi aşa de rodnice? Când se apropie ceasul din urmă, privi deodată
lucrurile invers. Dar medicul care-l îngrijea îi spuse plin de admiraţie:
Puteţi să muriţi fericit. Lumea nu vă va uita niciodată. Veţi intra în istorie.
"Domnule doctor, îi spuse muribundul, abia acum înţeleg: înaintea lui
Dumnezeu este mare doar acela care are o inimă bună. Cu ce mare bucurie aş da
acum toate aplauzele vieţii mele, dacă pentru acest lucru aş mai putea face cel
puţin încă o faptă bună!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!