O istorioară din Pateric ne amintește despre un pustnic ce a fost asaltat la propriu de demonii care voiau să-l scoată din chilia nevoinței sale, să-l alunge din pustie. Lupta era grea, puterile pustnicului scădeau și, văzându-se aproape biruit, acesta a strigat: „Doamne, ajută-mă!”
În acea clipă demonii au dispărut.
Ulterior, istovit, pustnicul L-a întrebat pe Dumnezeu de ce nu a intervenit mai devreme și răspunsul a fost acesta: „Pentru că nu M-ai chemat dintru început. Ai crezut că te poți descurca singur cu demonii. Cheamă-Mă și întotdeauna vei primi ajutorul Meu!”
* * *
Doamne aiută-mi! Întotdeauna când plec undeva şi când încep ceva zic „Doamne ajută ” şi întotdeauna reuşesc în toate, Dumnezeu mi-ajută la toate. Fără de El nu putem face nimic niciodată. Ori de câte ori am cerut ajutorul Său, l-am primit şi l-am simţit. Deci întotdeauna, orişiunde vom merge, să nu plecăm până nu facem câteva cruci şi nu rostim „Doamne ajută-mi”. Iată că Harul Domnului din mine prinde a mi se descoperi și a da roade!
Iată că Domnul mă aude, mă ajută, îmi dă. De la începutul postului, după mărturisire am hotărât să umblu mai aproape de Domnul, să slujesc mai mult Lui, să sporesc în toate spre desăvârșire, pentru a putea realiza tot ce am gândit în El.
(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 27)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!