Pentru ziua de Crăciun, Manfred scrie o scrisoare cu tot ceea ce doreşte. Anul trecut l-a mai ajutat mama. Astăzi poate s-o facă singur. El şedea pe covor. Înaintea lui se află o lampă pentru citit, iar pe suportul de scris un carton. Manfred este descălţat şi nu are în picioare ciorapi. Stiloul stă prins între două degete de la piciorul drept, iar piciorul stâng ţine foia. El scrie cu piciorul pentru că nu are mâini: mâinile sale lipseau de la cot. Aşa a venit pe lume. Nimeni nu ştie de ce!
Anul trecut, cu toate că scrisoarea era lungă şi ceruse multe, a primit de
toate: un trenuleţ, o maşinuţă, trei cărţi. Astăzi aşterne pe hârtie doar o
singură dorinţă: "Dăruieşte-mi mâini!".
Cu picioruşele reuşeşte să împingă foaia în plic. Pe plic scrie: "Către
pruncul Iisus". Apoi apucă plicul cu mâinile sale ciunge şi-l pune la
fereastra din camera sa. A doua zi, în bucătărie miroase frumos. Mămica coace
prăjituri, iar Manfred se joacă cu trenuleţul. Deodată, mama vine la el şi-i
spune: "Manfred, merg repede să fac câteva cumpărături. Mă voi întoarce
imediat". Manfred dă din cap. El nu este singur, pentru că tatăl său este
în camera sa şi lucrează. Numaidecât Manfred se ridică şi merge în bucătărie.
Acolo se află platoul cu prăjituri. O prăjitură alunecă pe masă şi este la
margine. Manfred deschide gura şi o ia cu gura. Are un gust delicios. Apoi
observă în chiuvetă mănuşile de gumă ale mămicii. "Mâini! Degete!",
se gândeşte Manfred. Trage mănuşile pe podea, apoi, ajutându-se şi de dinţi,
înfige fiecare mână în câte o mănuşă. Manfred aleargă prin casă şi strigă:
"Mâini! Am mâini!". Între timp, mămica se întoarce şi tatăl iese din
camera sa de muncă. Părinţii privesc la fiul lor. Tatăl îşi strânge emoţiile şi
intră în camera sa, iar mama sughite.
Deodată Manfred se opreşte, priveşte la
mănuşi, apoi le aruncă pe fotoliu şi începe să plângă. Mămica aleargă la el
şi-l ia în braţe. "Manfred, când vei fi mare, vei primi mâini. Există
oameni care pot face mâini, mâini artificiale", îi spuse mama. Dar Manfred
nu vrea să asculte. Mai târziu aduce scrisoarea şi o aruncă la gunoi. Spre
seară merge la culcare, se roagă, dar nu mai spune: "Dăruieşte-mi
mâini". El ştie că nu va primi niciodată mâini, nici măcar de Crăciun.
Unii oameni au mâini, dar nu au și recunoștință față de Dumnezeu, pentru faptul
că le au. Omule, fii recunoscător pentru faptul că ai mâini. Sunt alți oameni
care nu le au, dar și le doresc sau și le-ar dori. De fapt, omule, fii
recunoscător pentru tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!