AZI, CÂND ANUL VECHI…

 

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.
Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…

Mulţumiri şi pentru-acele lacrimi grele şi amare
care ne-au făcut mai dulce
şi mai scumpă-a Ta cărare,
mulţumiri şi pentru umbra de necaz
şi de urgia
care ne-a făcut pe urmă mai gustată bucuria
şi că ne-ai lăsat pe-o clipă
în a lumii joasă pleavă
numai ca să poţi pe urmă
să ne-nalţi pe culmi de slavă.
C-ai lăsat să ne lovească palme grele de-ncercare
tocmai ca să poţi pe urmă, cu-a Ta dulce alinare,
să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare
şi să răsplăteşti puţina noastră umbră de răbdare
cu belşug de fericire şi de binecuvântare,
noaptea pătimirii noastre s-o faci zi strălucitoare.

O, şi-acum, Iisuse Doamne,
pentru Anul care vine,
calda noastră rugăciune
o-ndreptăm smeriţi spre Tine
să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne
pân’ la moarte
purtători ai veştii bune mai departe,
mai departe.
Să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate,
fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.

Iar dacă mărturisirea dragostei şi-a Jertfei Tale
ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale,
Te rugăm atunci,
în faţa feţei noastre zbuciumate,
să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i de-ajuns din strălucirea bucuriei ei o rază
pe-nnoptarea suferinţei şi-a durerii să ne cază,
ca nădejdea să ne ’nalţe,
să ne poarte, să ne crească
peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.

Doamne, suntem slabi
şi greul doborî-ne-ar şi ne-ar frânge,
pâlpâirea vieţii noastre într-o clipă ni s-ar stânge
dacă Mâna Ta cea Bună,
dacă grija-Ţi iubitoare
n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea, necurmate rugăciuni ’nălţăm spre Tine.
De-ale mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
căci în ajutorul nostru Te chemăm în orice vreme,
când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare,
numai Singur Tu, o Doamne, a cunoaşte eşti în stare,
numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată,
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată;
că-n atâtea mii de lipsuri
şi-n atâtea trebuinţe
Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe,
Tu, în ziua,
şi în anul,
şi-n viaţa care vine,
dăruieşte-ni-Te nouă, să putem trăi prin Tine.
Ne fii Mamă
şi Prieten,
şi Nădejde,
şi Lumină
fiecărui suflet care doar cu Tine se alină.
Să fii hrană, băutură
şi putere liniştită,
fiecăruia în foame
şi în sete, şi-n ispită.
Tu să fii neprihănirea
şi sfinţirea luminoasă
dragostei adânci ce luptă
să-Ţi rămână credincioasă.
Zilnic sufletul ni-l scaldă-n ale cerurilor ape,
să-l simţim în orice seară,
lângă Tine, mai aproape.
Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie
cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie.
Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici,
mai cu milă de oricine,
schimbă-ne mereu, o Doamne,
pân’ vom semăna cu Tine.
Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte,
Viitorul cu răsplata Judecăţii Tale drepte.
Numai astfel, cu-mpăcare poate inima să vină
către Noul An,
cu zâmbet de încredere senină...
Căci când astfel toată viaţa,
zi şi noapte-ar fi trăită,
orişicare-ar fi din urmă,
orişicare-i fericită!

Cântările Îndepărtate / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2004