Era odată un om care avea o casă, un bou, o vacă, un
măgar şi o turmă de oi. Băiatul care păzea oile avea un căţel, o flanea de
lână, un toiag şi un felinar. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig şi
băiatul îngheţă. Nici flaneaua lui de lână nu-i mai servi la nimic. `Pot să mă
încălzesc puţin în casa ta?`, îl întrebă băiatul pe stăpân. `Nu pot să împart
căldura. Lemnele sunt scumpe`, spuse omul şi-l lăsă pe băiat să stea mai
departe în frig. Deodată, băiatul zări pe cer o stea mare: `Ce fel de stea este
asta?`, se gândi el. Numaidecât luă toiagul şi lampa şi porni la drum. `Fără
acest băiat, nici eu nu rămân`, spuse căţelul şi merse pe urmele lui. `Fără
acest căţel, nici noi nu rămânem`, spuseră oiţele şi porniră pe urmele lui.
`Fără aceste oi, nici eu nu rămân`, spuse măgarul şi merse pe urmele lor. `Fără
măgar, nici eu nu rămân`, spuse vaca şi merse pe urmele lui. `Fără această
vacă, nici eu nu rămân`, spuse boul şi porni pe urmele ei.
`De ce este aşa de mare linişte!?`, se gândi stăpânul care stătea la căldură
după sobă. Strigă după băiat, dar nu primi niciun răspuns. Merse în grajd, însă
grajdul era gol. Se uită în staul, dar oiţele nu mai erau acolo. `Băiatul a
fugit şi a furat toate animalele mele`, strigă stăpânul, când descoperi urme în
zăpadă.
Omul porni în căutarea lor, dar nu după mult timp începu să ningă. Deoarece
ningea cu fulgi mari, urmele lor s-au acoperit imediat. Apoi se lăsă un viscol
puternic care sufla în acel loc. Acum nu mai ştia în ce direcţie s-o apuce.
Înainta din ce în ce mai greu. `Nu mai pot avansa!`, spuse el gâfâind şi
strigând după ajutor. Atunci viscolul se potoli, ninsoarea încetă şi omul
observă o stea mare pe cer. `Ce stea o fi asta?`, se întrebă el. Steaua stătea
deasupra unui grajd, în mijlocul câmpiei. Printr-o fereastră mică se vedea
lumina unui felinar.
Omul porni la drum spre acel loc. Când deschise uşa, zări
oile, măgarul, vaca, boul, căţelul şi pe băiatul pe care îl căuta. Erau adunaţi
în jurul unei iesle. În iesle stătea un Copil, Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. Acesta îi zâmbi, ca şi cum pe el îl aştepta. `Sunt salvat!`, spuse
omul şi îngenunche înaintea ieslei lângă băiat. Dimineaţa următoare băiatul,
oile, măgarul, vaca, boul şi căţelul se întoarseră acasă. Pământul era acoperit
de zăpadă. Era frig. `Vino în casă! îi spuse băiatului. Acum am suficiente
lemne. Vreau să împart căldura cu tine`.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!