13 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Iezechiel, Cap. 23, 33

Psalmul 106, 27

Ieremia, Cap. 23, 9

Pildele lui Solomon, Cap. 20, 1 și Cap. 21, 17

Daniel, Cap. 5, 2

Osea, Cap. 4, 11

Ioil, Cap. 1, 5

Cartea a treia a lui Ezdra, Cap. 3, 10-24

Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Cap. 31,29-36

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Cap.5,18

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 17, 2

BEŢIA (definiţia) 

„Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, beția mamă a păcatului, vrăjmaşa virtuții, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu știe de dreptate, ucide chibzuința. După cum apa stinge focul, tot aşa şi vinul nemăsurat întunecă mintea". (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a, II, în col. PSB, vol. 17, p. 501) 

,,Beţia, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme". (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a, VII, în col. PSB, vol. 17, p. 506) 

BEŢIA (gravitatea) 

,,Demoniacul este vrednic de milă; bețivul, însă, care suferă ca şi demoniacul, nu-i vrednic nici de milă, că se luptă cu un demon pe care singur l-a ales". (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a, IV, în col. PSB, vol. 17, p. 503) 

,,Răul acesta nu are sfârșit. Vinul cere mereu mai mult vin. Beţivul nu se mulțumește cu cât îi e de trebuință, ci simte nevoia neapărată de a bea mai mult; le arde gâtlejul bețivilor și li se mărește mereu pofta. Și, socotind că nu și-au potolit pofta, pătimesc cu totul altceva decât ce voiau; că tot continuând cu cheful nu mai simt nici o plăcere de pe urma băuturii. După cum lumina prea mare întunecă vederile și după cum cei care fac mare zgomot, din pricina zgomotului nemăsurat, nu mai pot auzi nici ei nimic, tot așa și bețivii, pierd pe nesimțite plăcerea din pricina dragostei prea mare de plăcere. Vinul li se pare prost și apos, chiar de ar fi neamestecat cu apă; li se pare că are gustul searbăd al vinului nou, chiar de-ar fi vechi și curat; de-ar fi vinul rece ca gheața, nu poate să le stingă flacăra ce-i arde pe dinăuntru din pricina prea multului vin." (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a, IV, în col. PSB, vol. 17, p. 503) 

,,Privelişte vrednică de milă în ochii creștinilor ca un bărbat în floarea vârstei, cu trupul plin de putere, mai mare în mijlocul ostaşilor, să fie dus pe braţe acasă pentru că nu poate să stea drept și nici nu poate să meargă pe picioarele lui. Bărbatul, care se cădea să fie înfricoșător duşmanilor,ajunge de râsul copiilor din piată" (Omilii şi cuvântári, omilia a VIL in col. PSB, vol. 17. p. 506) 

BEŢIA (urmările distrugatoare ale betiei) 

Măsura cea mai bună pentru băutul vinului este trebuinta trupului. Dacă vei depasi hotarele acestei măsuri, a doua zi te vei scula cu capul  greu, neodihnit, ametit, cu gura plină de miros greu de vin; ti se va părea că toate se invârt in jurul tău, că toate se clatină. Betia aduce somn, fratele morții, dar şi o veghere, care se aseamănă cu visurile. (Omilii şi cuvântări, omilia I despre post, X in col PSB, vol. 17, p. 356) 

Beția primește pe Dommal betia alungă Duhul Sfânt. Fumul alungă albinele, beția alungă harurile duhovniceşti". (Omilii şi cuvântări, omilia I, despre post XI. in col. PSB, vol. 17, p. 357) 

Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, betia mamă a păcatului, vrijmaşa virtuții, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu știe de dreptate, ucide chibzuinta. După cum apa stinge focul, tot așa și virul nemăsurat intunecă mintea". (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a. II in col. PSB, vol. 17, p. 501)

 Pe măsură ce băutul se prelungeste, au loc intreceri, dispute, lupte, silindo-se fiecare să intreacă pe celalalt in betie. Arbitrul lor este diavolul, iar premiul victoriei, păcatul. Cel care toarnă în el mai mult vin, acela învinge pe ceilali. (Omillii si cuvântări, omilia a XIV-a, VI, in col PSB, vol. 17, p.501)

”...eu aş zice că beţii sunt mai fără minte chiar decât dobitoacele. Toate animalele cu patru picioare, chiar fiarele, au rânduite pornirile lor spre impreunare, dar cei cu sufletul stăpânit de beţie şi cu trupul plin de fierbințeală nefirească sunt ațâțați spre impreunări necurate și ruşinoase și spre plăceri in orice timp şi orice ceas. Betia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă și simturile şi-l face pe cel ce se imbată mai rău decât orice dobitoc. Care vità işi vatămă atât vederea şi auzul com şi le vatămă betivul? Nu-i asa că nu-şi cunosc prietenii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni ? Nu sar de multe ori peste umbre ca peste niste șanțuri și prăpăstii ? Urechile for sunt pline de sunetele și zgomotele unei mări învălurate; li se pare că pământul se ridică drept inaintea lor şi că muntii li se învârt în jur." (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a, III, in col. PSB, vol. 17, p. 502)

 „Acelaşi vin dă naştere la diferite stări sufletești, după felul diferit al trupului; pe cei in care vinul face ca sângele să se răspândească în tot trupul si sa le înflorească obrazul, îi face veseli, prietenoși și voioși; dar pe cei pe care vinul fi apasă sub povara lui, strângându-le şi presându-le sângele, îi face trişti şi amărâți. Pentru ce trebuie să mai vorbesc de mulțimea celorlalte porniri pătimaşe: caracter nesuferit, pornire spre mânie, plângerea soartei, iuteala sufletului, strigătul, scandalul, uşurinţa de a fi înșelat, mânia nestăpânită? 

Neînfrânarea spre plăceri iese din vin ca dintr-un izvor, iar desfrânarea merge mână în mână cu beția: și e mai mică furia animalelor spre împreunări decât pornirea pătimaşă a betivilor, că animalele cunosc hotarele firii, dar betivii caută femeia în bărbat şi bărbatul în femeie. Nu-i este ușor cuvântului să spună toate desfrânările născute din beție." (Omilii și cuvântäri, omilia a XIV-a. IV, în col. PSB, vol. 17, pp. 502-503) 

Betivii îşi ucid sufletul, că se manjesc cu toate murdăriile, dar își strică şi sănătatea trupului; îşi istovesc trupul şi-l slăbănogesc nu numai din dorinţa nestăpânită de placeri, care îi îmboldesc spre desfrâu, dar îl poartă şi buháit, fleşcăit şi lipsit de putere. Ochii betivilor sunt vineți; fața palidă; răsuflarea greoaie şi scurtà: limba împleticità; vorbirea neclară; picioarele tremurătoare, ca la copiii cei mici; scurgerile din trupuri ca din nişte trupuri neînsufletite. Sunt vrednici de milă din pricina beției; mai vrednici de milă decât cei cuprinşi de furtună în mijlocul mării, pe care valurile, ce vin unele după altele, îi acoperă şi nu le îngăduie să scape de furtună. Tot aşa şi sufletele betivilor, sunt duse la fund, cufundate în vin. După cum corăbiile surprinse de furtună şi pe cale să se scufunde trebuie uşurate prin aruncarea încărcăturii lor, tot aşa şi betivii trebuie să dea afară din ei ceea ce-i îngreunează. Abia de se liberează de povara lor, dacă varsă și-și golesc stomacul. Sunt mai nenorociti decât naufragiatii. Naufragiații au ca pricină a nenorocirii lor vânturile, marea și necazurile din afară, pe când betivii atrag asupra lor de bună voie furtuna pricinuită de beție." (Omilii și cuvântări, omilia a XIV-a, IV, în col. PSB, vol. 17, p. 503) 

”... chiar în timpul când beau, vin peste ei suferintele unor oameni cuprinși de nebunie. Când membranele care acoperă creierul sunt îmbibate de aburi vinului, capul e cuprins de dureri de nesuportat; nu poate rămâne drept pe umeri, ci cade când pe unul, când pe altul, alunecând din grumaz.' (Omilii şi cuvântări, omilia a XIV-a. IV, în col. PSB, vol. 17, p. 504) 

 ”Dar cine si spund acestea celor cuprinşi de betie ? Din cauza betiei au capul greu picotesc cască vad incetosat, au greturi. De aceea nici nu aud cand învățătorii le strigă din toate părțile: „Nu vă îmbătati de vin, in care este desfrânare” (Efen 5,18) şi iarăşi: Neînfrinat este vinul şi de ocară beția” ( Prov.20,1) Neascultând de ei culeg roadele beției. Trupul  le este buhăit, ochi urduroși și gura uscată și aprinsă ( Omilii și cuvântări, omilia a XIV-a V. in col. PSB, vol. 17, p. 504) 

”Care om are o constitutie atât de tare încât să poată tine piept relelor pricinuite de beție? Prin ce mijloc s-ar putea ca un trup, infierbântat necomtenit de vin, dar necontenit udat de vin, să nu se istovească, să nu-şi piardă puterea şi să nu se distrugă? De aici vin tremurăturile şi bolile: duhul este tăiat de aburul vinului, nervii îşi pierd tăria lor şi tremur cuprinde toate madularele trupului. Pentru ce atragi asupra ta blestemul lui Cain (Fac. 4 14), ca să tremuri şi să te vânzoleşti toată viața ta? Că trupul, dacă nu are sprijinul săufiresc, trebuie neapărat să se vânzolească şi să tremure." (Omilii şi cuvinari, omilia a XIV-a V, în col. PSB, vol. 17, p. 504) 

”Până când băut de vin? Până când betie? Ești în primejdia de a ajunge mocirlà in loc de om, atât de mult te-ai amestecat cu vinul și ai putrezit impreună cu el " (Omilii și cuvintiri, omilia a XIV-a, VI, în col. PSB. vol. 17. p. 506) 

”Betia distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte in scurtă vreme". (Omilii și cuvântări, omilia a XIV-a, VII in col. PSB, vol. 17. p. 506) 

Vinul îneacă raţiunea și mintea; şi, ca un roi de albine, atâtă patimile şi plăcerile. Care trăsură, fără vizitiu, trasă de mânji este purtată cu atâta neorânduială? Care corabie, lipsită de cârmaci şi purtată la întâmplare de valuri, nu este mai in mare siguranţă decât un bețiv? (Omilii și cuvântări, omilia a XIV-a, VII, in col. PSB, vol. 17, pp. 506-507) 

”Să fugim de beţie ca să nu cădem în păcatul desfrânări". (Despre evitarea beției, in vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Ed. Mitropolici Olenici, Craiova, 2007, p. 48) 

”Prin vin mulți au căpătat mare slăbiciune a trupului și nu au putut să-și păstreze demnitatea avută, fiindcă nu au stăpânit în primul rând pofta gåtlejului. Din cauza vinului, mulți au săvârşit crime şi singuri şi-au pricinuit moartea; alții au fost făcuți prizonieri diavolului, din aceleași motive. Nimic altceva nu este beția decât un demon în plină manifestare. Beţivul consideră că face ceva bun când se aruncă în dezastru. Prin beție, gura se înarmează ca să insulte și să necinstească pe aproapele, mintea se schimbă și limba bâlbâie. Te întreb, cu ce este mai prejos bețivul decât diavolul? În acelaşi chip, cine dorește să bea este deja stăpânit de beție. După cum peştele lacom de insecte mărunte se grăbeşte să înghită hrana, dar îndată prinde undița cea dușmană în gât, sau precum păsările, prin mâncare cad în curse, tot așa prin vin bețivul primeşte inamicul în sine, iar acesta, rămâ- nând în el, îl împinge la fapte ruşinoase. Astfel, omul rațional ajunge stăpânit de animalul irațional". (Despre evitarea beției, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, pp. 48-49) 

BEŢIA (remedii) 

,,Postul să tămăduiască beţia!" (Omilii și cuvântări, omilia a XIV-a, VIII, în col. PSB, vol. 17, p. 508)

 Din “Lumină din Scripturi şi din zidiri – ANTOLOGIE TEMATICA DIN OPERA SF. VASILE CEL MARE”