"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

duminică, 7 ianuarie 2024

7 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 


Ieşirea - a doua carte a lui Moise, Cap. 10:15

Cartea a treia a Regilor, Cap. 21:19

Sfânta Evanghelie după Matei, Cap. 27:5

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 4:28

„Să nu furi!“

Patima lăcomiei de a strânge averi peste averi a pus, şi încă mai pune, stăpânire pe sufletele multor oameni cărora, din ce au mai mult, li se pare că tot nu au. Aşa sunt şi unele animale care suferă de boala aşa-numită hidropică. Beau mereu, mereu, apă şi tot li se pare că nu-şi astâmpără setea.

Lacomii de avere recurg şi la furtul roadelor muncii altora. Ei nu ţin seama de adevărul care spune: „Ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu face“.

Există două feluri de furt: unul de bunuri materiale şi altul de bunuri intelectuale. Cel de-al doilea se referă la însuşirea pe nedrept de lucrări literare, ştiinţifice sau de alt gen, dându-se pe sine autorul lor „de drept“. Furtul, de orice fel ar fi, este un păcat greu, fiindcă loveşte în datoria de a trăi drept şi de a iubi pe aproapele tău. De aceea, cei care fură sunt pedepsiţi şi de legile civile şi de cele divine. Sfântul prooroc Ilie mustră pe idolatrul rege Ahab că a luat pe nedrept via lui Nabot şi că a hotărât să-l ucidă pe cel păgubit. Proorocul vesteşte netrebnicului rege că, în locul unde a fost ucis Nabot, porcii şi câinii vor linge sângele lui, iar pe soţia sa, Isabela, câinii o vor mânca şi va fi nimicită (cf. III Regi 21, 19). Această proorocie cutremurătoare s-a împlinit întocmai.

Iuda, cel fără de lege, îndeplinind slujba de econom în cadrul comunităţii apostolilor, fura bani din avutul obştesc şi, pentru una ca aceasta – dar mai ales pentru faptul că, pe treizeci de arginţi, a vândut pe Mântuitorul duşmanilor Săi – a avut parte de un sfârşit extrem de tragic: s-a dus şi s-a spânzurat (cf. Mt 27, 5).

Ţinând seama de astfel de lucruri, Sfântul Apostol Pavel sfătuieşte: „Cine a furat să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească, lucrând cu mâinile sale lucrul cinstit. Ca să aibă să dea şi celui ce n-are“ (Efeseni 4, 28).

Înţeleaptă este şi zicala ieşită din gura poporului nostru: „Lucrul care nu este al tău nu numai că nu-ţi foloseşte, ci mai mult te păgubeşte“.

Preot Ioan NĂFTĂNĂIL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!