Ieşirea - a doua carte a lui Moise, Cap. 10:14
Printr-o astfel de poruncă sunt oprite cu desăvârşire toate cugetele şi dorinţele necurate, toate cuvintele şi faptele necuviincioase de care creştinul trebuie să se ruşineze înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. De asemenea, porunca aceasta opreşte toate acele lucruri şi fapte ce îl pot duce pe om la păcatul desfrânării, precum: îmbrăcămintea necuviincioasă, necumpătarea în mâncare şi băuturi, citirea cărţilor pornografice, cântarea cântecelor pornofonice.
Cel mai grav fapt care ţine de desfrânare este adulterul, fiindcă ruinează legătura familială legalizată între soţi. Legătura trupească dintre soţi este permisă numai în cadrul familiei cu scopul înmulţirii neamului omenesc.
Orice altă legătură trupească dintre bărbat şi femeie este oprită. Cel ce are o astfel de legătură desfrânată săvârşeşte preacurvie sau adulter, iar desfrânarea persoanelor necăsătorite este curvie. „Nimic nu este mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât omul curat cu inima şi cu sufletul. Şi nimic un este mai urât înaintea Lui decât desfrânatul. Pentru că acesta mai osândit va fi în Ziua Judecăţii decât tâlharii şi ucigaşii, pentru că aceştia îşi spurcă şi trupul şi sufletul.“Sunt tineri care pângăresc nevinovăţia tinerelor, precum uliul, nevinovăţia porumbelului, şi le părăsesc apoi în mizerie, ca pe un stârv în pădure. Sunt şi tinere care întind curse tinerilor, pe viaţă şi pe moarte, care zămislesc în păcat şi omoară cu otrava furiei lor pe cel zămislit, comiţând astfel o crimă fără apărare.
Adulterul şi curvia au urmări dezastruoase atât din punct de vedere trupesc, cât şi sufletesc. Ruinează puritatea vieţii, întinează mintea, compromit frumosul caracter moral, paralizează voinţa, pierd simţul ruşinii, istovesc puterile fizice, produc boli sufleteşti şi trupeşti nevindecabile şi aduc pe lume copii degeneraţi. Desfrânarea este păcat capital, pentru că se săvârşeşte în trup, spre deosebire de alte patimi ce se săvârşesc în afara trupului.
Pedeapsa pentru săvârşirea acestui păcat urgisitor vine şi din partea legilor omeneşti, şi din partea legilor divine. Sfântul Apostol Pavel îndemna pe păstoriţii săi astfel: „Desfrânarea şi orice necurăţie şi poftă să nu se pomenească între voi, precum se cuvine sfinţilor“ (Efeseni 5, 3). „Cei care practică desfrânarea vor avea parte de iezerul care arde în foc cu pucioasă, ceea ce este moartea a doua“ (Apoc. 21, 8). „Fugiţi de desfrânare!“ (I Cor. 6, 16) – iată sfatul dat de Sfântul Apostol
Pavel nouă, tuturor!
Preot Ioan NĂFTĂNĂILĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!