5 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 3: 8; Cap. 4: 10-14

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, Cap. 3: 17-18

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 3: 16

Aceste cuvinte ale Sf. Ap. Pavel se adresează credincioşilor Bisericii din Corint, numindu-i „înţelepţi în Hristos“; iar pe sine şi pe ceilalţi Sfinţi Apostoli – „nebuni pentru Hristos“.

Care să fie, oare, deosebirea dintre aceste două stări? Ea e nespus de însemnată. Cum este scara din visul lui Iacov, aşezată cu un capăt pe pământ şi cu celălalt sus, în cer, aşa sunt şi cele două stări: una încă jos, amestecată cu grijile pământeşti, cealaltă sus, pe culmile iubirii duhovniceşti.

Din cercetarea Sfintelor Scripturi, aflăm că Sf. Apostoli ajunseseră pe culmile dragostei pentru Domnul. Şi, pe măsură ce urcau treptele neprihănirii spre desăvârşire, apăreau în ochii lumii ca un fel de nebuni, căci nu mai căutau la cele de jos şi nu mai preţuiau întru nimic pe cele pământeşti; le socoteau ca pe nişte gunoaie, faţă de marea operă a mântuirii săvârşite pe Golgota din iubirea cea nemărginită a lui Dumnezeu… Deci singura lor ţintă era Domnul Iisus şi vestirea Lui necurmată.

Corintenii, în schimb, cei cărora li se adresează cu numirea de „înţelepţi“, erau încă „jos“, pe pământ, erau încă pământeşti. Ei nu urcaseră nici o treaptă măcar pe scara desăvârşirii. Între ei şi în ei se mai găseau încă destule fapte şi scăderi de-ale firii pământeşti: dezbinări, procese, tot felul de păcate; poate chiar desfrânare, lăcomie, doriri de înălţare, păreri înalte despre ei înşişi…

„Înţelepciunea“ lor în Hristos consta într-un fel de „chibzuială“ pământească chiar şi în faptele şi în viaţa de credinţă. Aceasta voia să fie un fel de „cumpătare“ a vieţii duhovniceşti, fapt ce-i ţinea departe de viaţa cea cu adevărat duhovnicească.

Ei n-au urcat, ci sunt încă jos, chibzuind şi urmând îndemnurile firii ce-i ţin mereu în descumpănire.

Numele ce li-l da Sf. Apostol era mai curând un fel de blândă mustrare, nu o laudă. Vedem aceasta din cuvintele ce urmează: „Nu vă scriu aceste lucruri ca să fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc, ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei“ (cap. 4, 14).

Nici astăzi, din marea mulţime a creştinilor, nu lipsesc cele două categorii: „nebunii“ şi „înţelepţii“. Şi acestea vor fi cât va fi veacul… Însă o constatare dureroasă ne face să ne îngrijorăm că prea s-au împuţinat „nebunii“ pentru Hristos.

Cei mai mulţi dintre credincioşii Domnului de azi, preoţi sau mireni, se află în ceata celor „înţelepţi“ sau „chibzuiţi“. Aceştia vor căuta mereu să „placă“ Domnului, dar, în acelaşi timp, vor face şi pe placul Mamonei, ca să le meagă bine şi în cele pământeşti.

Când e vorba să aleagă între Hristos, pe de o parte, şi moda lumii, fotbalul, televizorul etc., etc., pe de altă parte, între ostenelile din via Domnului şi comodităţile vieţii acesteia, chibzuiesc îndelung şi aleg doar ceea ce consideră ei c-ar fi „înţelept“…

Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din aceste două stări te afli? Eşti, oare, în starea cea înaltă a „nebunilor“ pentru Hristos? Sau în starea cea joasă a „înţelepţilor“ în Hristos? Pune-te singur în faţa probei duhovniceşti de la I Cor. 4, 10. Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama!

• Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău. Ai fost tu îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu laşi nimic din el?
• Undeva, poate nu prea departe, un bolnav are nevoie de mângâiere şi ajutor. Ai fost tu gata să rupi din timpul tău şi să-l cercetezi? Ai dat din pâinea ta, ca să-l hrăneşti? Sau ai chibzuit că eşti prea ocupat sau că nu ai nici tu de-ajuns, ca să poţi da? 
• Domnul vrea ca Biserica Lui să fie sfântă, neprihănită, fără pată, fără zbârcitură. Te porţi tu aspru cu trupul tău, spre a-l ţine în stăpânire? Sau chibzuieşti că vei slăbi şi te-ai putea îmbolnăvi?
• Domnul ne porunceşte să cercetăm cu regularitate Biserica.... Faci tu aceasta cu dragă inimă? Sau chibzuieşti că poţi fi stingherit în cele pământeşti?
• Poate ai un rang mai mare şi eşti cunoscut în lumea modernă, intelectuală sau funcţionărească. Ai ajuns în stare să te cobori, ca Domnul tău, în tovărăşia celor umili şi sărmani? Sau chibzuieşti că e ruşinos să fii observat de vreun cunoscut în părtăşia acestora?
• Mântuitorul a spus, că în lume vom avea necazuri, dar să îndrăznim, căci El a biruit lumea. În clipe grele, de necazuri, întristări şi suferinţe, ştiutai „nebuneşte“ să te încrezi în Domnul, să te arunci în braţele Lui, chiar cu preţul vieţii tale? Sau, disperat, ai chibzuit că eşti un pierdut şi te-ai ascuns din calea prigonirilor pentru Hristos-Domnul...?

Cercetează-te, dragul meu, şi răspunde la încă multe alte întrebări ca şi acestea ce ţi s-au pus! Iar de te afli în clasa celor „înţelepţi în Hristos“, adu-ţi aminte că starea asta nu-i departe de aceea a „căldiceilor“, despre care Domnul ne spune că-i va vărsa din gura Lui (Apoc. 3, 16). Cine vrea să ajungă la adevărata înţelepciune, acela trebuie să se facă întâi „nebun“ pentru Hristos, ca să fie cu adevărat înţelept (Iacov 3, 17- 18; I Cor. 3, 8). Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a dobândit iscusinţa!

Cornel RUSU