15 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Întrebare: Ziua aceasta a făcut-o Domnul. 

Răspuns: Este vorba despre Paştele Domnului. Dacă Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în a treia zi, aşa cum El însuşi spune: Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze (Luca 9, 22), atunci de ce învierea Domnului este numită a opta zi? Tâlcuire: ea este numită a treia, pentru că se numără de la ziua mântuitoarelor patimi şi a răstignirii, iar a opta este socotită în funcţie de crearea lumii căci începutul lumii văzute a avut loc în această zi, şi Lumina cea adevărată - Hristos - în aceeaşi zi a înviat. 

Întrebare: De ce îi pune Pavel mai întâi pe Apostoli, apoi pe Prooroci (I Cor. 12, 28)?

 Răspuns: Apostolii sunt şi primii şi ultimii: primii sunt datorită mărimii şi mulţimii nevoinţelor pe care le-au îndurat în timpul propovăduirii Evangheliei lui Hristos şi datorită slavei pe care au dobândit-o de la Dumnezeu, iar ultimii, deoarece sunt aleşi de Dumnezeu la sfârşitul veacurilor ca şi atunci să fie asemenea Învăţătorului lor, Care spune: „Eu sunt Alfa şi Omega”, ceea ce înseamnă primul după Dumnezeire şi ultimul după omenitate, pentru că a binevoit ca în vremurile din urmă să ia trup omenesc şi să arate oamenilor milostivirea Lui nespusă. Alfa este prima literă a alfabetului grecesc, înfăţişată astfel: α, iar sfârşitul întregului alfabet grecesc este ω mare (omega). Astfel Domnul a arătat despre Sine că El este începutul tuturor făpturilor văzute şi nevăzute şi, de asemenea, sfârşitul lor şi desăvârşirea lor. El le-a creat pe toate şi tot El le-a întors la prima frumuseţe, pe care au avut-o până la păcatul lui Adam. 

Întrebare: Ce înseamnă urâciunea pustiirii (Matei 24, 15)?

Răspuns: Prin urâciunea pustiirii Domnul a numit înfăţişarea împăratului roman Adrian. Acest împărat a distrus oraşul Ierusalim până la temelii, deoarece iudeii, după pustiirea lui de către împăraţii romani Vespasian şi Tit, s-au adunat din nou în timpul lui Adrian, s-au străduit să restaureze Ierusalimul şi au început să vieţuiască în el după vechiul lor obicei, autonom, răzvrătindu-se împotriva stăpânirii romane, fapt prin care, în nebunia lor, au şi atras asupra lor distrugerea definitivă. Căci împăratul Adrian, luptând împotriva lor, a distrus oraşul lor până la temelii şi i-a dat numele lui, Elia, căci aşa se numea el - Elia Adrian. Urâciunea pustiirii este numit, de asemenea, Antioh cel Mare, fiul lui Seleuc Filopator. El a fost un om foarte viclean şi lacom, care a cucerit Ierusalimul şi a omorât în el 180 000 de oameni şi, de asemenea, a îndrăznit să intre cu mare mândrie în Sfânta Sfintelor, a pus pe altar un idol şi a întinat templul Domnului prin jertfe necurate, numindu-l locaşul sfânt al lui Zeus din Olimp. Pe cei care nu mâncau carne de porc, îi dădea morţii; de el au fost omorâţi Sfinţii Macabei. 

Întrebare: Ce înseamnă ziua de odihnă? 

Răspuns: Ziua de odihnă este ziua de sâmbătă în care Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale şi a încetat (să creeze noi făpturi). În această zi iudeii au intrat în pământul făgăduinţei. Iar odihna adevărată este împărăţia cerurilor, pe care o moştenesc toţi cei ce trăiesc cu evlavie în această viaţă vremelnică şi Îi fac lui Dumnezeu pe plac prin toate faptele cele drepte. Să ne străduim şi noi, iubitule cititor, cu toată puterea, pentru Dumnezeu, să ajungem în această împărăţie şi odihnă dumnezeiască, pentru că toate cele cinstite aici sunt false, deşarte şi nestatornice, iar pentru cei ce se agaţă de acestea, sunt pricina chinurilor veşnice. 

Întrebare: Ce înseamnă cele zise de Apostolul Pavel: Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu? 

Răspuns: Omul, care este alcătuit din suflet şi trup, dacă săvârşeşte fapte plăcute lui Dumnezeu, se numeşte duhovnicesc, nu firesc, primind denumirea de la cealaltă cinste înaltă, adică de la lucrarea Sfântului Duh în el, căci sufletul nu are puteri proprii pentru săvârşirea faptelor bune dacă nu primeşte ajutorul Sfântului Duh. Trupesc se numeşte omul care face pe plac ticăloaselor pofte şi patimi trupeşti. Om firesc, Apostolul îl numeşte pe acela care îşi orânduieşte viaţa după deşartele raţiuni omeneşti, fără să primească lucrarea Sfântului Duh. Altfel spus: atunci când dobândim virtuţi, ne numim duhovniceşti, iar când, aplecându-ne spre păcat, săvârşim vreo faptă potrivnică şi urâtă de Dumnezeu din pricina firii noastre căzute, Scriptura ne numeşte pământ, aşa cum spune Proorocul Isaia: va lovi Domnul pământul cu cuvântul gurii Sale. Nu despre pământ este vorba aici, ci despre păcate, aşa cum se spune şi în alt loc: În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă (Fac. 11, 1), unde, de asemenea, se vorbeşte despre păcătoşi. Şi Avraam, umilindu-se înaintea lui Dumnezeu, spune: eu, care sunt pulbere şi cenuşă (Fac. 18, 27)

sursa: SFÂNTUL MAXIM GRECUL - Tâlcuiri şi sfaturi