Sfânta Evanghelie după Marcu, Cap. 13,1-8
Înşirând virtuţile pentru care se cuvine
să avem toată silinţa după primirea puterilor harice, Apostolul grăieşte şi
ne îndeamnă: „Dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor
lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus
Hristos" (II Ptr. l, 8). Care sunt aceste virtuţi, am arătat luni. Acum vom
adăuga doar că aceste virtuţi trebuie lucrate nu doar o dată, ci trebuie să
facem în aşa fel ca ele să rămână pururea în noi, să fie înrădăcinate în noi
şi astfel fiind, să nu rămână la aceeaşi treaptă, ci să sporească din ce în ce
mai mult, crescând în putere şi rodnicie. Doar astfel, vrea să spună
Apostolul, nu vei rămâne trândav şi neroditor „în cunoştinţa Domnului
nostru Iisus Hristos". Intră întru cunoştinţa Domnului cel care crede în El şi
îl mărturiseşte. Zici că ai credinţă? Ia seama să nu faci această credinţă
deşartă şi neroditoare.
„Dar ce trebuie să fac ca să nu fie aşa credinţa
mea?" Trebuie să sporeşti în toată virtutea. Unde sunt cei care spun:
„Crede doar şi e de-ajuns; nu e nevoie de nimic mai mult"?! Cel care crede
aşa ceva este orb (II Ptr. l, 8,9).
Sfantul Teofan Zăvorâtul, din ”Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!