27 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 Tâlcuirea cuvintelor din Evanghelia după Ioan:

lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile

ce s-ar fi scris 

(Ioan 21, 25)

Mulţi oameni nu pricep şi sunt şi din aceia care socotesc de necrezut cele spuse de dumnezeiescul Evanghelist Ioan despre marea mulţime a minunilor lui Dumnezeu-Cuvântul,Care S-a întrupat, astfel încât toată lumea nu ar putea să cuprindă cărţile scrise dacă ar fi scrise toate minunile Mântuitorului până la una. Să vă fie ştiut că în rândul celorlalte obiceiuri ale Dumnezeieştii Scripturi există şi acel obicei de a exprima în cuvinte folosite la gradul superlativ nu numai mulţimea mare a binefacerilor dumnezeieşti şi a oamenilor binecredincioşi, ci chiar şi puţinătatea şi raritatea lor.

Şi acest lucru reiese clar din acele făgăduinţe pe care Însuşi Făcătorul le-a făcut Fericitului Avraam, zicând: şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării (Fac. 22, 17). Aceasta nu înseamnă că ei, într-adevăr, vor fi nenumăraţi, căci un asemenea lucru este de necrezut, ci înseamnă că vor fi foarte mulţi şi mai presus de orice socoteală omenească. La fel se spune şi în psalmul 138: Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. Şi-i voi număra pe ei şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi (Ps. 138, 17-18), nu aşa încât vor fi mai mulţi decât nisipul, care se află pe tot pământul, ci vor fi foarte mulţi şi prietenii lui Dumnezeu vor fi în număr foarte mare, adică aceia care de la începutul veacului şi până la sfârşitul lui I-au bineplăcut lui Dumnezeu. Prin aceeaşi exprimare la gradul superlativ dumnezeiescul cuvânt arată şi puţinătatea lor, însă nu sărăcirea completă când spune: Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul (Ps. 52, 4). Acest lucru este exprimat la gradul superlativ şi reiese din faptul că şi în timpul acestui Împărat binecredincios, David, în neamul iudeu au existat mulţi oameni care I-au plăcut lui Dumnezeu prin buna credinţă; ca dovadă slujeşte mulţimea Proorocilor care a existat în timpul dumnezeiescului Samuel şi, de asemenea, şi după David, dintre care sunt Ilie şi Elisei şi mulţimea mare a proorocilor din timpul lor, de asemenea Isaia, Ieremia şi aceia, despre care Însuşi Dumnezeu i-a spus lui Ilie: mai sunt şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii lui Baal; de asemenea Amos şi Avdie, Maleahi şi Avacum şi în robia babiloniană Daniel şi cei trei tineri, şi Iezechiel şi mulţi alţii; în general vorbind, în nici o generaţie nu îi vei găsi împuţinaţi definitiv pe cei binecredincioşi şi nici chiar în vremea sosirii celui mai rău luptător împotriva lui Dumnezeu - a lui Antihrist - nu se vor împuţina de tot, ci şi atunci se vor găsi mulţi din aceia care se vor ridica muceniceşte împotriva luptătorului de Dumnezeu şi se vor înarma cu armele puternice ale credinţei şi dragostei pentru Mântuitorul Hristos. 

Aceştia îl vor ruşina pe cel necredincios cu puterea lui Hristos şi vor fi încununaţi cu cununile muceniceşti, luminoase, cu care au fost încununaţi Mucenicii din vechime. Căci ei vor lupta împotriva acelui prigonitor, care se va deosebi de toţi călăii dinainte prin firea lui crudă şi fioroasă şi vor îndura cele mai cumplite chinuri.

Aşadar, prin exprimarea la gradul superlativ, Scriptura arată puţinătatea, iar nu sărăcirea completă a celor ce trăiesc virtuos când spune: nu este cel ce face bine, nu este până la unul, ceea ce înseamnă că sunt foarte puţini, în acelaşi mod şi dumnezeiescul Evanghelist Ioan, dorind să arate nu în sens literal mulţimea nenumărată, ci mulţimea mare a minunilor Mântuitorului Hristos, a exprimat acest lucru prin astfel de cuvinte minunate. 

Să nu ne mirăm de aceasta şi să nu socotim că dumnezeiescul Evanghelist a spus vreo minciună sau ceva nefiresc, căci a minţi sau a spune ceva nefiresc este complet străin şi potrivnic bunei credinţe. Înţelegând, aşadar, puterea acestei cugetări dumnezeieşti, să pătrundem cu evlavie ceea ce este greu de înţeles în Sfânta Scriptură şi în anumite cazuri să

descoperim noi înşine adâncul raţiunii sfintelor cuvântări atât cât ne este îngăduit şi cu putinţă, iar cele ce sunt mai presus de puterea noastră, să nu ne ruşinăm să le învăţăm de la cei mai înţelepţi ca noi, ascultând cele spuse în Dumnezeiasca Scriptură: Întreabă pe tatăl tău şi-ţi va da de ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune (Deut. 32, 7). Căci nu este nici o ruşine în a întreba şi a învăţa de la ceilalţi, ci ruşinos este ca, atunci când nu ştii, să te socoteşti ştiutor.

Sfântul Maxim Grecul, din ”Tâlcuiri şi sfaturi”, Editura Egumeniţa