31 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 Despre Leviatan

Atunci când Făcătorul lumii a creat în cerul de foc îngerii, a fost creat şi acel înger care a fost mai presus de toţi şi despre care Proorocul spune: cedrii nu erau mai presus de el în raiul lui Dumnezeu, chiparoşii nu îl egalau cu ramurile lor şi nici un alt copac din rai nu se asemăna cu frumuseţea lui (Isaia 14, 8) - atât de minunat l-a făcut Dumnezeu şi l-a pus cârmuitor peste nenumărate legiuni de îngeri. Însă acesta, fiind atras de mândrie, s-a preamărit şi a spus: mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi (Isaia 14, 13-14) şi imediat a căzut din binecuvântarea veşnică împreună cu legiunile lui, care au devenit diavoli. Aceştia sunt numiţi aşa datorită căderii în cele mai de jos ale adâncului, căci aceasta înseamnă cuvântul diavol.

Despre acesta se spune: Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ (Isaia 14, 12). Din mijlocul stâncilor de foc a căzut cel care a fost crescut în raiul desfătării. El a fost lovit de moarte şi a căzut în cele mai de jos ale adâncului. Din această pricină şi Hristos, în Evanghelia Sa, spune: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18). El este însuşi acel Leviatan, despre care se vorbeşte în cartea lui Iov (capitolele 40 şi 41). Însă, pentru că el nicăieri nu este fiinţă nouă, am hotărât aici să vorbesc despre el pe scurt. Isidor, în lucrarea sa: Etimologhiarum35 a scris că în limba ebraică el este numit: veemot, ceea ce în ruseşte înseamnă: „безсловесное животное” (animal necuvântător).

Căci duhul viclean este plin de necurăţie şi spurcăciune şi de aceea Dumnezeu, chiar de la începutul doborârii lui, l-a trimis într-un animal necuvântător, adică în şarpele care se înconvoaie; dar, pentru că era peste măsură de mare, l-a numit dragon. La el se referă David când spune: „Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari”; apoi adaugă: „balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea” (Ps. 103, 26-27).

,
Iar el este numit Leviatan, ceea ce înseamnă, după cuvintele lui Isidor, şarpe de apă. În notiţele Fericitului Brandin se spune că, atunci când acest sfânt a navigat pe ocean, l-a văzut pe fundul oceanului ca pe cel ce era doborât şi închis acolo prin porunca lui Dumnezeu până la ziua judecăţii şi, în acelaşi timp, a văzut că lungimea şi lăţimea lui erau uimitoare. De aceea se spune despre el că se îndoaie şi se află în această mare, deoarece în marea lumii acesteia diavolul lucrează cu viclenie şerpuitoare, străduindu-se să prindă sufletele blestemate. El este chiar acel Leviatan care s-a făcut şarpe şi care, încă de la începutul doborârii lui, având invidie pentru slava protopărinţilor noştri, a îndrăznit să intre în raiul desfătării şi, mergând drept, ca omul, i-a întunecat pe protopărinţii noştri cu ispitele lui întunecate şi cu patima neascultării, iar ei au devenit călcători netemători ai poruncii lui Dumnezeu. De aceea au şi căzut din slava raiului, aşa cum şi el căzuse, din vina lui, din slava cerească.

Deşi se spune despre aceasta la începutul cărţii Facerii, după predania lui Moise, aşa: Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu şi şarpele i-a spus femeii: Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?, totuşi, din predania Sfintei Scripturi a Bisericii Apostoliceşţi, se ştie că diavolul a ales atunci un şarpe din specia şerpilor care aveau chip feciorelnic şi a vorbit cu limba lui, iar în vremea aceea şarpele, care vorbea, nu putea conştientiza că vorbeşte, aşa cum şi astăzi diavolul în fiecare zi vorbeşte prin oamenii obraznici şi îndrăciţi, care nu ştiu că vorbeşte diavolul prin ei, deoarece trupurile lor se află cu totul în stăpânirea demonului, precum este scris în cartea istoriei scolasticilor, la început, unde învăţătorul cercetează istoria şi tâlcuirea la cartea Facerii. Din această Scriptură sfântă noi, credincioşii, ştim că Leviatanul acela, adică cel ce cârmuieşte peste diavoli, este doborât din înaltul cerului şi, ori a devenit el însuşi şarpe, ori a intrat în şarpe, ca, prin ispitele lui viclene, să-i ducă la căderea veşnică pe protopărinţii noştri vrednici de plâns şi pe urmaşii lor. Cele spuse aici sunt de ajuns pentru cunoaşterea  Leviatanului.

35 Este vorba despre lucrarea: Originum, sive Etymologiarum libri XX („20 de cărţi despre originea şi formarea cuvintelor”) a lui Isidor Ispalisianul (Cave, Script. Eccles. Ist.) - nota ediţiei academice. Acest Isidor s-a născut  in jurul anului 560, a fost episcopul oraşului Sevilla sau, după vechea denumire, a Ispalisului (în Spania) - n. tr.

Sfântul Maxim Grecul, din ”Tâlcuiri şi sfaturi”, Editura Egumeniţa