29 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 Despre inscripţia de pe nimbul Mântuitorului şi despre numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Cu privire la literele pe care iconografii le scriu pe nimbul Mântuitorului, să-ţi fie ştiut că acest cuvânt este elinesc, adică grecesc, şi se scrie în limba rusă: „СЬIЙ”, iar acest cuvânt „СЬIЙ” înseamnă: „cel ce este” sau „cel ce există”. Aşa S-a numit pe Sine Atotţiitorul înaintea lui Moise, când l-a trimis în Egipt, spunându-i: Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi! (Ieşirea 3, 14) Cel Preaînalt S-a numit pe Sine astfel, deoarece El singur este după fiinţă veşnic, neavând nici început, nici sfârşit, ci există dintotdeauna, cuprinzând în Sine şi trecutul, şi prezentul şi viitorul, şi de aceea Se numeşte pururea fiitor.

Iar toate celelalte lucruri ale Lui, văzute şi nevăzute, de la şi prin harul Lui îşi au fiinţa, viaţa, mişcarea şi existenţa; iar El din nimeni nu Se trage şi de la nimeni nu Şi-a luat fiinţa, ci prin Sine Însuşi a existat dintotdeauna, există şi va exista în vecii vecilor, fiind, după fire, fără de început, nemuritor şi nesfârşit, viaţa a tot ce este viu şi fiinţa a tot ce există. 

Îngerii şi sufletele oamenilor sunt create de El prin har. Ele nu şi-au dobândit existenţa prin sine şi de la El au nemurirea. Însă despre acestea am spus destul.

Iar despre faptul că iconografii scriu pe ambele părţi ale icoanei Maicii lui Dumnezeu cuvintele: „Μρ.ΘΥ.” să ştii că şi aceste cuvinte sunt greceşti şi înseamnă: „Mitir Θeu” (Μητηρ Θεου), iar în ruseşte se scriu: „Матерь Божія” şi înseamnă Maica lui Dumnezeu, iar nu Marta, nici Mirta, aşa cum gândesc unii datorită necunoaşterii limbii greceşti. Numele Maicii lui Dumnezeu este Maria, iar nu Marta şi nici Mirta.

Sfântul Maxim Grecul, din ”Tâlcuiri şi sfaturi”, Editura Egumeniţa