Catehism creștin ortodox ( 56 )

144. Această pregătire a fost de ajuns ca omenirea să primească pe Iisus Hristos ca Dumnezeu? 

Nu, n-a fost deajuns. Dacă ar fi fost deajuns, ar fi trebuit să-L primească toţi Evreii şi cei mai mulţi dintre filozofi. La toate cele spuse s-au adăugat ca temeiuri de credinţă: 

1) Învăţătura Sa, cum n-a fost alta mai înaltă; 

2) viaţa Sa, cum n-a fost alta mai curată şi

3) minunile Sale, dintre care mai ales învierea şi înălţarea Sa la cer. Dar toate aceste temeiuri sunt întrecute de puterea cu care a lucrat şi lucreaza El până azi, asupra sufletelor care se deschid cuvântului Său, înnoindu-le şi sădind în ele convingerea nestrămutată că El e Dumnezeu. Credinţa în Hristos vine în primul rând din harul lui Dumnezeu, nu ratinalizarea temeiurilor pomenite.

 Dar motivele acelea pregăteau mintea omului pentru primirea acestui har. Pentru noi, creştinii, unul din motivele cele mai puternice, care pregătesc mintea noastră să primească harul credinţei şi să conlucreze cu el, e însăşi existenţa creştinismului de 2000 de ani încoace, însuşi faptul că de atunci şi până azi sute de milioane de suflete au crezut fără încetare în dumnezeirea lui Iisus. 

145. Care este credinţa Bisericii noastre în Dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos? 

 Răspunsul mai amănunţit la această întrebare îl dă articolul 2 al Simbolului Credinţei, primul dintre cele şase articole (2-7), care se ocupă cu persoana şi lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos. Căci acest articol cuprinde în forma cea mai scurtă, dar şi cea mai deplină, învăţătura Bisericii despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos. 146. Care este acest articol? Acest articol este: «Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Unul Născut, carele din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut. Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut».