Pr. Lect. Dr. Ioan MIHOC,
Revista Teologica, nr.1/2012, p.19-37
Introducere
Dezbaterea asupra aşa-numitei „enigme literare” a Epistolei către Evrei s-a concentrat pe faptul că această scriere are o concluzie epistolară (13, 1-21), dar nicio salutare la început.
Dacă Evrei (cu excepţia concluziei ei) nu trebuie considerată deloc ca o scrisoare sau ca o epistolă[1], ci ca o predică sau omilie, se ridică întrebarea dacă tot textul era menit să fie prezentat ca o singură predică lungă. Dacă n-a existat această
intenţie, alte întrebări se ridică, şi anume: cum era ea împărţită şi cum poate fi explicată, pe baza acestei ipoteze, coeziunea literară a întregii epistole. Astfel intrăm pe un tărâm al speculaţiilor. Problema extensiei este dată de sugestia că Evrei a fost un rezumat scris (cf. dia. brace,wn, 13, 22) a ceea ce autorul avea de gând să predice mai pe larg cititorilor săi.
Dar cea mai potrivită opţiune este să credem că, în forma prezentă – şi recunoscând deplin trăsăturile orale care i-au determinat pe majoritatea specialiştilor să descrie corpul acestei opere (1-12) ca o predică –, Evrei poate fi considerată ca o scrisoare sau ca o epistolă, în care autorul ei dovedeşte abilităţi de comunicare scrisă şi (indirect) orală[2]. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!