Catehism creștin ortodox ( 61 )

152. Este o înrudire de înţelesuri între numele de «Iisus» şi «Hristos»? 

Dar între ele şi cel de Domn? Dacă privim bine, vedem că prin aceste trei slujiri de arhiereu, prooroc şi împărat, cuprinse în numele lui Hristos, Iisus mântuieşte lumea prin jertfă, o învaţă să-şi însuşească mântuirea şi o conduce la mântuire. Astfel, dacă numele Iisus ne arată de-a dreptul lucrarea de mântuire pe care a săvârşit-o, numele de Hristos arată cum şi cu ce putere a săvârşit şi săvârşeşte această lucrare.

 Amândouă numele spun acelaşi lucru, din două laturi deosebite: Iisus Hristos este Mântuitorul nostru. Şi tocmai de aceea este Domn peste sufletele noastre. Dacă nu-L primim să fie Domn peste sufletele noastre, nu ne este nici Mântuitor.

153. Când a primit Fiul lui Dumnezeu numele de Iisus Hristos? 

 Atât numele de Iisus cât şi cel de Hristos le-a primit Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut om. Deci, Iisus Hristos e numele Fiului lui Dumnezeu cel întrupat. Mai înainte de întrupare, Fiul lui Dumnezeu nu se numea Iisus Hristos. Aceasta pentru că El ni S-a făcut Mântuitor (Iisus), numai prin aceea că a luat trupul nostru şi l-a adus jertfă pentru noi. 

Numai prin întrupare ni S-a. făcut arhiereu, care ne-a curăţit de păcate, prooroc care ne-a vestit în grai omenesc voia Tatălui şi conducător la mântuire (Hristos). Dacă Hristos înseamnă Uns, numele acestă îl arată pe Mântuitorul nostru ca om care primeşte ungerea nu că Dumnezeu care dă ungerea. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: «Unii spun că numele Hristos se cuvine numai Cuvântului născut din Dumnezeu-Tatăl, care este gândit şi exista deosebit.

 Noi, însă, n-am fost învăţaţi să spunem aşa, ci spunem că în momentul în care Cuvântul s-a făcut trup, în acela şi moment a şi fost numit Hristos. Se numeşte Hristos, pentru, că a fost uns cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44:9), adică cu duhul de la Dumnezeu şi Tatăl». 

154. Aşadar, atunci când spunem «Iisus Hristos» nu pornim de la Fiul lui Dumnezeu dinainte de întrupare, ci de la cel de după întrupare?

 Da, desigur şi tot astfel articolul II al Simbolului Credinţei nu porneşte cu mărturisirea de la Fiul lui Dumnezeu dinainte de întrupare, adică de la un Fiu gândit cu mintea, ci de la Iisus Hristos, care a trăit cu adevărat ca om pe pământ, într-o perioadă de timp determinată, S-a născut din Fecioara Maria, a petrecut între oameni, a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la cer. Tocmai acest Iisus Hristos S-a descoperit inimilor prin tot ce a spus şi a făcut, ca Fiul lui Dumnezeu. Despre acest Iisus Hristos mărturiseşte Biserica în Simbolul Credinţei, întâi că e unicul Domn şi apoi tot ce urmează la articolul II şi anume, în primul rând, că este «Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut».