Catehism creștin ortodox ( 53 )

141. Cum au fost pregătiţi păgânii şi evreii prin creşterea răului şi a convingerii că nu se pot mântui prin puterile lor? 

Păgânii şi Evreii au fost pregătiţi în primul raâd prin aceea că i-a lăsat să sporească în păcat. Dacă ar fi vrut Dumnezeu să-i mântuiască pe oameni, îndată după cădere, poate că ei nu-şi dădeau seama de toate nenorocirile ce le aduce cu sine păcatul. Pe lângă aceasta, la început oamenii ar fi crezut că pot scăpa de rău numai prin puterile lor şi n-au trebuinţă de Dumnezeu. 

A trebuit să li se lase mii de ani, ca, pe de o parte, să guste toată otrava răului şi să se scârbească de el, pe de alta să vadă că toate încercările lor de a scăpa de rău sunt zadarnice. Aşa au cazut popoarele păgâne în cele mai grele rătăciri închinându-se la dobitoace şi la pietre şi aducându-le jertfe vieţi omeneşti. Evreii, cu toate că erau călăuziţi în deaproape de Dumnezeu, se abăteau şi ei tot mai tare spre rău. 

Când s-a înmulţit răul, Dumnezeu le-a dat Legea la muntele Sinai (Ieşirea, cap. 20), ca să le arate limpede cum trebuie să vieţuiască. Dar, datorită păcatului din ei, în loc să asculte de Lege, s-au încăpăţânat şi mai tare să o calce. Încât legea li s-a făcut spre înmulţirea păcatului. «Pentru călcările de porunci s-a adus legea», zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 3:19), şi tot el zice: «păcatul luând pricina prin poruncă, m-a amăgit şi m-a omorât» (Romani 7:11), Legea era bună şi sfântă şi totuşi ea s-a făcut omului spre moarte. «Păcatul ca să se arate păcat, prin ce era bun îmi lucra mie moarte, ca să se facă peste măsura de păcătos păcatul prin poruncă» (Romani 7:13). 

Înmulţindu-se păcatul, omul îşi dădea seama că nici prin lege nu se poate mântui, măcar că e de la Dumnezeu. Legea nu-l putea ajuta, pentru că prin ea Dumnezeu îi arată numai care este binele, nu-i dă şi ajutorul Său ca să-l împlinească, ci îl lasă pe om la puterile lui. Nu-i dădea Dumnezeu ajutorul Său, pentru că omul nu l-ar fi primit, deoarece se încredea încă în puterile lui. De aceea Dumnezeu îl lasă în mândria ca se poate mântui singur, cp poate împlini singur poruncile Legii.

 Dar cu cât Legea arată mai limpede înălţimea binelui, cu atât omul îşi dădea seama că e mai departe de el, ca e mai păcătos. Acest lucru îl vedea Evreul cu ajutorul Legii scrise pe tablele Legii, iar păgânul cu ajutorul Legii scrise în inima sa, cu ajutorul conştiinţei. «Văd cele bune, zice un poet păgân, le admit, dar fac totdeauna cele rele». Şi aşa, prin Lege, pe de o parte se înmulţea păcatul, pe de alta omul îşi dă tot mai mult seama de neputinţa lui de a se mântui de păcat şi în loc de a se mai încrede în puterile lui, era tot mai convins că numai Dumnezeu însuşi, prin puterea adică prin harul Lui, îl poate mântui. Iată de ce Sfântului Apostol Pavel zice: «Că nimic n-a săvârşit legea, ci aducere este numai la mai bună nădejde, prin care ne apropiem de Dumnezeu» (Evrei 7:19).