Catehism creștin ortodox ( 58 )

148. Ce înseamnă primele cuvinte din articolul II al Simbolului Credinţei «Şi întru Unul Domn Iisus Hristos»? 

Precum ne-a învăţat articolul I să credem în Dumnezeu Tatăl, aşa ne învaţă articolul II să credem «şi» în Iisus Hristos, Fiul Lui. Căci fără credinţă în Fiul, nu putem cunoaşte nici pe Tatăl. Tată fără Fiu nu există. Cine nu crede că Dumnezeu are un Fiu, nu crede ca Dumnezeu e Tată şi are în sine dragoste de Tată. 

Dumnezeul acela e un Dumnezeu fără dragoste, nu e Dumnezeul adevărat. «Eu sunt uşa» (Ioan 9:9), zice lisus: «Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine» (Ioan 14:6). Iisus Hris tos în care credem că şi în Tatăl, este Unul singur, căci numai un Fiu are Tatăl şi numai un Mântuitor avem noi. 

Numai prin acesta «Unul» ne mântuim şi ajungem la Tatăl, căci numai o «cale» (Ioan 14:6) şi numai o «uşă» este spre Tatăl, iar «calea» şi «uşa» este El. El e «Domn» peste sufletele noastre, este «Domnul şi Stăpânul vieţii noastre», ba chiar unicul Domn şi Stăpân «căruia îi slujim», (Coloseni 3:24) şi îi închinăm cu bucurie «toată viaţa noastră», în aşa fel, încât nu mai suntem ai noştri, ci «ai lui Hristos» (2 Corinteni 10:7) şi putem spune fiecare ca Sfântul Apostol Pavel: «Nu mai viez eu, ci Hristos viază întru mine» (Galateni 2:20). Căci Ei ne-a dat această viaţă şi ne-a răscumpărat de la moarte. 

Şi ştim că dacă i-o închinăm Lui, tot noi ne folosim, căci El ne desăvârşeşte din zi în zi, făcându-ne «asemenea chipului Său» (Romani 8:2-9). Domnia lui Iisus peste suflete nu e o domnie aspră şi silnică, ci una blândă. El domneşte peste noi prin dragoste şi adevăr: «Luaţi jugul Meu peste voi... că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară» (Matei 11:29- 30). 

Iar Domnia aceasta nu înseamnă că n-avem datoria să lucrăm pentru semenii noştri. Dimpotrivă, lui Iisus îi slujim când facem bine celor mici şi osteniţi (Matei XXV, 40). Domnia aceasta totală peste sufletele noastre şi peste lumea întreagă a câştigat-o Iisus Hristos şi ca om, pentru că s-a smerit pe Sine ca nimeni altul şi şi-a pus viaţa Sa pentru noi. Numele de Iisus s-a ridicat astfel peste tot numele şi tot genunchiul trebuie să se plece Lui; primindu-L ca Domn. Căci «în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire au socotit a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-au deşertat pre Sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-Se. Şi cu închipuirea aflându-Se că omul s-a smerit pe Sine ascultător făcându-Se până la moarte, iar moarte, de cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a prea înălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este peste tot numele, ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti si al celor de desubt; şi toata limba să mărturisească ca Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl» (Filipeni 2:6-11).