147. Ce ne învaţă acest articol?
Două lucruri. Întâi, că Domnul nostru Iisus Hristos, care ne-a
mântuit pe noi, este însuşi Fiul lui Dumnezeu, egal întru toate cu
Dumnezeu-Tatăl, veşnic ca şi El şi una cu El, după fiinţă şi slavă,
deosebindu-se de Tatăl numai prin aceea că e Fiu şi nu Tată, că Tatăl
îl naşte, iar El e născut din fiinţa Tatălui. Chiar Iisus a spus despre
Sine: «Şi acum mă proslăveşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava
pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea» (Ioan 17:5).
Al doilea, că Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, este şi Făcătorul
tuturor, arătâdu-se şi în aceasta Dumnezeirea Lui. Căci, precum Tatăl
este Făcătorul tuturor, cum ne-a învăţat articolul I al Simbolului, aşa
este şi Fiul, Făcătorul tuturor. Tatăl toate le face, dar le face prin Fiul:
«Toate printr-Însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut,
din ce s-a făcut» (Ioan 1:3).
Chiar şi timpul s-a făcut prin Iisus Hristos, după cum zice
Apostolul: «Prin care şi veacurile s-au făcut» (Evrei 1:2), iar în alt
loc spune: «Întru Dânsul s-au zidit toate, cele din ceruri şi cele de
pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, ori scaunele, ori domniile,
ori începătoriile, ori stăpânirile, toate printr-Însul şi pentru
Dânsul s-au zidit. Şi El este mai înainte de toate şi toate întru
Dânsul sunt aşezate» (Coloseni 1:16-17).
Dacă întru El sunt aşezate
toate, înseamnă că El le şi susţine şi în El vieţuesc toate El ia parte,
deci, şi la pronierea lor, ţinând mereu viaţa în ele şi purtând grija de ele, cum însuşi zice: «Tatăl meu până acum lucrează şi Eu lucrez»
(loan 5:17).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!