Catehism creștin ortodox ( 66 )

68. Cui a încredinţat Mântuitorul conducerea Bisericii după înălţarea Sa la Cer? 

După înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a încredinţat conducerea Bisericii Sale, Sfinţilor Apostoli, aşa cum spune El însuşi: «Precum M-ai trimis pe Mine în lume şi Eu i-am trimis pe ei în lume» (Ioan 17:18). «Şi apropiindu-se de Iisus, le-a grăit lor zicând: datu-M-sa toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor» (Matei 28:18-20). Când li se arată, în ziua învierii, Mântuitorul spune Apostolilor: «Pace vouă precum M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi; şi acestea zicând a suflat şi a zis lor: «Luaţi Duh Sfânt, cărora 38 le veţi ierta păcatele, li se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20:21-23).

 69. Ce fel de puteri a dat Mântuitorul Apostolilor şi urmaşilor lor în Biserica? 

Mântuitorul a dat Apostolilor puterea de a învăţă, adică de a propovadui adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, puterea de a sfinţi, adică de a împărţi credincioşilor harul lui Dumnezeu şi puterea de a conduce, adică de a păstori, a povătui şi a judeca pe creştini, aşa cum putem vedea din Sfintei Evanghelii (Matei 28:18-20; Ioan 20:21; Luca 9:1-2). 

70. Sfinţii Apostoli au folosit această întreită putere, fiecare în parte, sau în unire şi conlucrare? 

Fiecare Apostol folosea această putere asupra credincioşilor săi, însă cu respectarea credincioasă a cuvântului Domnului, de a păstra împreună cu ceilalţi Apostoli «unirea Duhului întru legătura păcii» (Efeseni 4:3). Când a fost vorba de o hotărâre de credinţă, asupra căreia se iviseră neînţelegeri între creştinii din Antiohia, atunci, puterea de a învătţ nu s-a mai practicat de un singur Apostol, ci de către adunarea tuturor Apostolilor, adică de Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Acest Sinod arată ca înşişi Sfinţii Apostoli, deşi întăriţi cu puterea dată de Domnul fiecăruia dintre ei, totuşi, în momente însemnate, nu foloseau separat această putere, ci în împreună-lucrare frăţească, cu ajutorul Sfântul Duh. Prin urmare, dacă Domnul Iisus Hristos a dat fiecărui Apostol puterea de a-şi conduce Biserica, în schimb puterea cea mai înaltă de conducere a întregii Biserici a dat-o Adunării, adică Sinodului Apostolilor, după cuvintele Mântuitorului: «Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor» (Matei 18:20).