Catehism creștin ortodox ( 60 )

151. Hristos prin ungerea ce o are de la Duhul Sfânt este adevărat arhiereu, prooroc şi împărat. Se vorbeşte despre aceste slujbe ale lui Hristos în Sfânta Scriptură şi ce înţeles au ele ? 

Că Hristos a primit prin ungere de la Duhul Sfânt slujba de arhiereu, prooroc şi împărat ne-o spune Sfânta Scriptură în multe locuri. Sfântul Apostol Pavel, ne spune că El a fost arhiereul cel mai înalt şi a adus jertfă desăvârşită, care este trupul Său. 

Prin aceasta a curăţit cu adevărat pe oameni de păcate, nu numai a închipuit această curăţire, ca jertfele de animale aduse de preoţii din Vechiul Testament. «Pentru ca arhiereu că acesta se cuvenea să fie nouă, cuvios fără de răutate, fără de întinare, osebit de cei păcătoşi şi mai înalţat decât cerurile fiind, carele n-are în toate zilele nevoie, că alţi arhierei, întâi pentru ale sale păcate a aduce jertfe, apoi pentru ale norodului; că aceasta o a făcut odata pre Sine aducândus-Se» (Evrei 7:26-27); căci «Nu prin sânge de ţapi şi de viţei, ci prin Sângele Său a intrat odată întru cele sfinte, veşnica răscumpărare aflând» (Evrei 9:12). El a fost proorocul cel mai inalt, aducand cea mai deplina invatatura despre Dumnezeu: ca Unul ce n-a primit-o din afară de Sine, ci din plinătatea Să nemărginită.

 De aceea, nimenea nu  mai poate adăuga ceva la învăţătura Sa. Ea poate fi, doar, tot mai bine înţeleasă în Biserică. În acest înţeles El e proorocul, cel din urmă cu care s-a încheiat Descoperirea dumnezeească. «Prooroc din fraţii tăi ca pe mine, zice Moise, va scula Domnul Dumnezeul tău, de el să ascultaţi» (Deuteronom 18:15). 

Ucenicii I se adresează cu titlul «învăţătorule», iar Iisus însuşi spune despre Sine: «Eu sunt adevărul» (Ioan 14:6). «Eu sunt lumina lumii» (Ioan 8:12), sau: «Eu spre aceasta m-am născut şi spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul» (Ioan 18:37). Iar demnitatea Lui împărătească o prooroceşte îngerul Gavriil către Fecioara Maria: «Şi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, Tatăl Lui... şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit» (Luca 1:32, 53). 

Iisus însuşi recunoaşte că e împărat, dar împărăţia Lui e duhovnicească, având arme şi legi duhovniceşti, nu ca cele din lumea aceasta. «Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta» (Ioan 18:36), răspunde El lui Pilat. Iisus e împăratul blând de care am vorbit când am explicat cuvântul «Domn». El e împăratul miel, care s-a junghiat pentru păcatul lumii (Apocalipsa. 5). Ca împărat, Iisus a întemeiat Biserica Sa, i-a dat legile, o conduce nevăzut prin slujitorii ei, cărora le dă harul Sau şi la sfârşit «va judeca viii şi morţii».