BLÂNDEȚEA (definiția)
„Sunt numiți blânzi cei cu moravurile potolite, cei slobozi de orice patimă, pentru că nu au în sufletele lor nici o tulburare". (Omilii la Psalmi. omilia la Psalmul XXXVI, II, în col. PSB, vol. 17, p. 265)
BLÂNDEŢEA (manifestarea ei)
,,... este posibil ca și cel blând să se indigneze, așa cum hotărăște rațiunea, și să nu distrugă virtutea blândeţii, dar ca să rămână cineva inflexibil sau să nu se indigneze, așa cum este logic, nu însemnează blândeţe, ci inactivitatea naturii. Iar blândeții îi urmează precum ceva natural toleranţa, pentru că blândeţea este mama toleranţei. Dar în cei cu adevărat blânzi există deopotrivă și bunătate, însă nu și în cei care au caracterul distrus, pentru că bunătatea este materia blândeţii. Dar când acestea se combină între ele și se unesc, formează împreună cea mai bună dintre virtuți, dragostea." (Constituțiile ascetice, cap. XIII, în col. PSB, vol. 18, pp. 497-498)
,,Cei care sunt înfrânați în ceea ce privește moravurile și care sunt eliberați de orice patimă, ca unii care nu au nici o tulburare care să-și găsească culcușul în sufletele lor, unii ca aceștia sunt numiți blânzi. Pentru aceea, și Moise este arătat blând de toți oamenii de pe pământ". (Comentarii la Psalmi, comentariu la Psalmul XXXIII, în col. Izvoarele Ortodoxiei, Ed. Librăriei Teologice, București, 1939, p. 172)
Din “Lumină din Scripturi şi din zidiri – ANTOLOGIE TEMATICA DIN OPERA SF. VASILE CEL MARE”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!