[Rom. 4/13-25; Mt. 7, 21-23].
„Nu oricine îmi zice: Doamne,
Doamne, va intra întru împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri." Numai cu rugăciunea nu te vei mântui; la rugăciune
trebuie să adaugi şi plinirea voii lui Dumnezeu - toate îndatoririle pe care
le ai, potrivit cu tagma ta cu rânduiala de viaţă în care eşti lăsat. Si la
rugăciune trebuie să cerem în primul rând ca Dumnezeu să ne
învrednicească a nu ne abate cu nimic de la sfânta Lui voie; şi invers, cel
ce are râvnă să plinească în toate voia lui Dumnezeu se roagă mai cu
îndrăznire înaintea Domnului, iar rugăciunea acestuia ajunge mai lesne la
scaunul Lui. De asemenea, acolo unde rugăciunea nu este însoţită de
vieţuirea după voia lui Dumnezeu, ea nu este adevărată rugăciune, făcută
din inimă şi cu trezvie, ci rugăciune făcută doar în afară, citită, în timpul
căreia nevrednicia sufletească este acoperită cu ceaţa multei vorbiri, iar
gândurile rătăcesc în neorânduială. Evlavia trebuie să îmbine amândouă
aceste laturi ale vieţii duhovniceşti, şi roadele se vor arăta.
Sfântul Teofan Zvorâtul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!