Duhul Sfânt le viază și le mișcă pe toate.

 

La cincizeci de zile după Sfintele Paști sărbătorim Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Denumirea de Rusalii vine din italicul Rosalia, care la romani însemna sărbătoarea trandafirilor. Peste această sărbătoare păgână s-a suprapus praznicul împărătesc al Pogorârii Sfântului Duh. Duminica Cincizecimii (Ή Πeντίκοστή, Duminica Pentecostes, Piatidesiatnița) sau a Pogorârii Sfântului Duh, numită și Duminica Mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc  Faptele Apostolilor (2, 1-4).

Rusaliile, dimpreună cu Paștile, sunt cele mai vechi sărbători creștine, fiind sărbătorite încă de pe vremea Sfinților Apostoli[1]. Cincizecimea, a cincizecea zi după Paști, este identificată în Vechiul Testament cu Sărbătoarea Săptămânilor sau Sărbătoarea Secerișului. Era a doua dintre cele trei mari sărbători când se făcea pelerinaj la Ierusalim: Paștile, Cincizecimea și Sărbătoarea Corturilor.

În sâmbăta Rusaliilor, după tradiție, sunt pomeniți cei trecuți în eternitate. De aceea se numește această zi Moșii de vară. Este ziua în care Mântuitorul, după răstignire, S-a odihnit în mormânt. Se face în această zi pomană pentru cei adormiți, pe lângă Liturghia și parastasul din biserică, iar când nu se poate da pentru cineva un lucru de pomană, se aruncă acel lucru pe apă. De aici și expresia „s-a dus pe apa sâmbetei”[2].

Pentru ziua Rusaliilor sunt împodobite bisericile, porțile curților și casele, cu crengi de tei și de nuc. În Transilvania se aduc și spice de grâu. Toate ne aduc aminte de Duhul Sfânt, Dătătorul de viață. În Transilvania și-n Bucovina se face procesiune la câmp și după ce se oficiază slujba Aghiasmei Mici, se stropesc holdele[3]. Toate ne aduc aminte de darurile Sfântului Duh. În perioada comunistă procesiunile la holde au fost vremelnic împiedicate dar, mai târziu, când lucrurile s-au mai relaxat, ele au putut fi reluate. Pe timpul studenției mele, în satul natal, Oarța de Sus, era preot Părintele Vasile Bancoș care a reluat procesiunile întrerupte.

Când am devenit episcop la Alba-Iulia, poate și cu nostalgia satului natal, în după-masa zilei de Rusalii am făcut procesiune pe câmp, sfințind apa și rugându-ne pentru roadele pământului. Ajungând apoi Mitropolit la Cluj, dimpreună cu clericii orașului, în Piața Avram Iancu, oficiem Vecernia plecării genunchilor, iar apoi facem o procesiune prin centrul orașului și la urmă în fața Catedralei ne rugăm pentru roadele pământului.

Ne relatează Narcisa Știucă, faptul că ziua de 1 mai este purtătoare de rodnicie și aducătoare de vitalitate… Ramurile verzi puse în poartă de cu seară sau în zori, de gospodari ori de grupuri de tineri, se păstrează până când se usucă, iar apoi se înfing la marginea holdelor pentru a le apăra de grindină și dăunători… aceleași atribute le au teiul și nucul la Pogorârea Sfântului Duh[4].

Duhul Sfânt le viază și le mișcă pe toate. Pe bună dreptate un cântec religios de la Rusalii zice: Tu cel ce răsari florile și răcorești pădurile,/ Munții înalți, stejarii, falnici i-ai crescut,/ Cerul înalt Tu l-ai făcut… Dacă toată făptura este însuflețită de Duhul Sfânt, cu atât mai mult omul: Duhul Sfânt este Lumină și Viață și Izvor viu, înțeles cu mintea. Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, bun, drept, înțelegător, stăpânitor, curățitor de păcate; Dumnezeu și îndumnezeitor, foc din foc purcezător; grăitor, lucrător, împărțitor de daruri; prin Care toți proorocii și dumnezeieștii apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat[5].

Duhul Sfânt, Care-şi revarsă darurile Sale, peste toată făptura, rodeşte în mod special în sufletul omului: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22-23). Aceste zece daruri ale Sfântului Duh au efecte minunate.

Părintele Stăniloae ne spune că: într-un fel harul Duhului Sfânt, imprimat ca putere şi ca orizont infinit în fiinţa omului, e simţit de acesta ca prezenţă şi ca lucrare a Duhului Sfânt Însuşi… Când o pune în lucrare, o simte, îndată că odată cu el lucrează şi Duhul lui Hristos[6].

Este arhicunoscută discuţia dintre Sfântul Serafim de Sarov şi boierul Motovilov în care este subliniată lucrarea Duhului Sfânt în inima omului:  – Ce simţi acum? – Mă simt extraordinar de bine. Când Duhul Sfânt  pogoară asupra omului cu mulţimea darurilor Sale, sufletul omului este umplut de o bucurie ce nu se exprimă în cuvinte[7].

Lucrarea plenară a Duhului Sfânt în Biserică la Rusalii şi după este subliniată de troparul sărbătorii: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie[8].

   †ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

 şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului 

 

[1] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, EIBMBOR, București, 1993, p. 181.

[2] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, București, 1997, p. 17.

[3] Ibidem, p. 23.

[4] Avram Cristea și Jan Nicolae, Creștinismul Popular între teologie și etnologie, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007, p. 120.

[5] Penticostar, EIBMBOR, București, 1999, p. 325.

[6] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologie Dogmatică Ortodoxă 2, EIBMBOR, Bucureşti 1978, p. 304.

[7] Irina Gorainoff, Sfântul Serafim de Sarov – Convorbirea cu Motovilov, Renaşterea, Cluj-Napoca, p. 51.

[8] Penticostar, p. 314.