Răspunsul Iertării

Pentru pilda acestei Duminici trebuie să-i mulțumim Sfântului Petru, care apropiindu-se de Mântuitorul Îl întreabă, tainic oarecum: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” (Matei 18, 21) Pentru a-i răspunde, Domnul povestește pilda celor doi datornici, din care unul e absurd și nemilostiv. E răspunsul lui Dumnezeu la aroganța noastră, opunând boieria Lui iertătoare sărăciei noastre nemernice, de oameni dezintegrați în răutăți și absurd. Ce spune, de fapt, Hristos Domnul, ține de ierarhia valorilor în iertare. El e Stăpânul. Numai în raport cu El omul păcătuiește. Doar prin legătura Lui fundamentală cu omenitatea noastră, prin Întrupare, greșind aproapelui, păcătuim lui Dumnezeu. Fără întruparea Sa, iertarea între noi nu ar avea sens izbăvitor.

În memoriile sale din temnița comunistă, medicul Galina Răduleanu descrie cu multă sensibilitate efortul omului aflat în lumea neiertării de a ierta, de a rămâne om. Volumul întreg, numit Repetiție la moarte... din spatele gratiilor (Ed. Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2013, 367 pg.), pune la inima cititorului de-acum incredibilul efort de a dobândi iertarea în lumea celor care te condamnă la moarte, prin neiertare. Imaginea de la temnița de la Miercurea Ciuc, în care, peste toate celelalte mecanisme ale uciderii de suflet, gardiencele opăreau colțul ierbii din curtea de plimbare pentru a nu le oferi niciun zâmbet de lumină, este aproape iconologică. Neiertarea, arogantă și proastă, găsește mereu datornicilor săi moduri de a le face plata mai grea. E metoda băncilor ori a cămătarilor, o lipsă de scrupule și de omenitate care, din nefericire, rănește viața multora dintre noi.

Astăzi trecem neatenți pe lângă cei care au învățat iertarea străbătând iadul comunist. Iertăm aroganții torționari, le găsim scuze și-i mitizăm ca pe niște semizei, obscurizând sistemic lumina Iertării. Hristos Domnul ne învață că nu poți ierta pe cei care nu au conștiința că iertarea e un Dar de la Dumnezeu, Care este Izvorul Iertării, fiind Iubirea. Și aceasta nu-i simplă filozofie metaforică, ci realitatea după care ne vor fi judecate iertările.

Să încercăm să nu mai naștem alți monștri care să ucidă frumusețea ierbii, călcând în picioare înflorirea de inimi a creștinilor. Iar aceasta este un subiect nu doar de rugăciune...

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016