Într-o strânsură de oameni se vorbea ceva în legătură cu potopul și corabia lui Noe.
Un tânăr ce umblase prin școli și se ținea ”învățat mare”, lua în zeflemea cele
spuse în Sfânta Scriptură despre corabia lui Noe.
”Eu- zicea tânărul – ca om de școală, nu mai pot crede astăzi în astfel de
basme! Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de 300
de coți și lată de 50 de coți? Și pe deasupra să aibă și mâncare pentru ele!…
Să creadă cine poate astfel de basme!…”
Atunci, ridicându-se un bătrân credincios, grăi astfel:
- Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moșul meu, și pe care
spunea că a auzit-o și el din ceilalți bătrâni.
Cică atunci, când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să
intre în corabie. A strigat cămila de la sud: Cămilă, intră în corabie! Și
cămila îndată a intrat. A strigat ursul de la nord: Ursule, intră în corabie!
Și ursul îndată a intrat. A strigat elefantul și elefantul îndată a intrat.
Într-o vreme, iată, vine și măgarul. Noe îl strigă și pe el: Măgarule, intră în
corabie! Dar măgarul s-a oprit cu mirare în ușa corabiei, zicând: Ce înseamnă
această barcă? Uite, e numai de 300 de pași lungă și de 50 lată, și Noe vrea să
ne strângă în ea pe toate dobitoacele; ba încă și mâncare să ne pună! Cămila,
ursul, elefantul și celelate animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste
și nu-și dau seama ce fac… Eu însă, care am studiat prin școli și am învățătură
multă, nu pot crede într-un astfel de lucru imposibil… Așa judecându-se
măgarul, zăbovea să intre în corabie.
Atunci, ridicându-se Noe, îi strigă: Măgarule! Aici nu-i vreme de ocoșelile
tale! Marș înăuntru!… Și apucându-l Noe de urechi, îi trase una bună măgarului,
mai omenindu-l și peste spate cu un băț. Și a intrat măgarul în corabie și a
aflat și el loc împreună cu toate dobitoacele. De atunci are măgarul urechile
lungi ca chip al îndărătniciei!
- Te rog să nu mă vatemi! Grăi atunci tânărul cel ”învățat”, între râsetele
oamenilor. Și de atunci nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Sfânta
Scriptură.
Trăim vremurile când credința s-a înlocuit cu mintea și iată rezultatul se vede
din plin!
Lungește, Doamne, urechile noastre, numai să fim în Corabia Ta cea bună ce
ne poartă la veșnica bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!