Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire, Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei, și aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit.
După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut
cu uimire cum înaintea ușii stă un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în
mână.
- Cine ești – a întrebat bătrânul – și ce poftești de la mine?
- Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri înăuntru.
- Din ce pricină, Mărite Arhanghel?
Și a răspuns îngerul:
- Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce poruncește să fac cu
fratele lui pe care l-a judecat și l-a osândit?
Bătrânul s-a rușinat îndată și, căindu-se, a zis:
- Am greșit, iartă-mă!
Îngerul a răspuns:
- Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzește-te, de acum înainte, să nu judeci pe
cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.
Ce aprigi suntem când judecăm pe alții și cu câtă iuțeală suntem gata să osândim
și să dăm verdicte! De-am fi mai aspri cu noi înșine și blânzi și înțelegători
cu ceilalți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!