Când va veni sfârșitul lumii??? era întrebarea care frământa oarecând pe oamenii preocupați de mântuirea lor. Astăzi se pare că omenirea profund înlănțuită în grijile zilei și în deșertăciunea deșertăciunilor nu mai aude când Dumnezeu grăiește:
“M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Dar...
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui: Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat și de data aceasta.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe sau măcar un gând.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.
Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu iar am asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine - nici tu nici ei.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat… Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata...Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda!
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos ! Al tau Tata, Dumnezeu.”
Textul de mai sus este frumos și adevărat însă trebuie avut în vedere „plecarea”, deoarece nici unul dintre noi nu are un contract scris și stabilit cu viața, ceea ce presupune că într-o bună zi vom da mâna cu eternitatea. În eternitate nu vom mai avea televizoare, nici meciuri de fotbal, nici alte tentații deșarte, ci acolo glasul lui Dumnezeu îl vom auzi răsunând cu multă putere în adâncul sufletului nostru. Așadar e bine să deschidem bine urechile suifletului ptr a putea auzi limpede voința lui Dumnezeu cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!