În apropierea unei gări, într-un canton de-al C.F.R. -
ului, trăia un acar cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori.
Acarul avea patima beției; nu arareori îl văzuse fetița pe tatăl ei venind
acasă pe două cărări, ba mai mult când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe
băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila care erau nevinovate.
Într-o zi fetița îl întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în
mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: ”Tată, ce înseamnă asta?” El îi
răspunse: ”Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în
vânt și dau de veste….”
Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul
ce văzu? Ceva care-l umplu de rușine. În gâtul sticlei cu alcool de pe masă,
fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care
scrisese ”PRIMEJDIE DE MOARTE”.
Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment hotărâ să
termine cu beția. Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, și-a scăpat
tatăl de la pierzare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!