Sătucul de la poalele castelului fu trezit în zori de glasul crainicului castelanului, care dădea citire în piață unei vestiri.
- Preaiubitul nostru stăpân îi cheamă pe toți bunii și credincioșii săi supuși
să ia parte la petrecerea prilejuită de sărbătoarea zilei sale de naștere.
Pentru fiecare se va pregăti un dar. Stăpânul cere însă la rându-i tuturora
să-i dea o mână de ajutor: să binevoiască aceia care vor veni la petrecere să
aducă acolo niște apă ca să umplem puțul castelului, de acum secat…
Crainicul reluă de mai multe ori vestirea, apoi întoarse spatele mulțimii și,
însoțit de gărzi, o porni spre castel.
- Vai, tot tiran a rămas! Are destule slugi ca să poată să-i umple puțul… eu
voi duce o ulcică de apă: să-i ajungă!
- Ba nu, el a fost mereu bun și milostiv! De aceea eu voi duce un butoiaș!
- Ba eu doar un… degetar!
- Iar eu un butoi!
În dimineața petrecerii, pe drumul care urcă spre castel se putea vedea un
straniu alai.
Unii împingeau din răsputeri butoaie mari sau gâfâiau cărând vedre mari pline
cu apă.
Alții, luându-și în râs tovarășii de drum, duceau pe tăvi carafe mici sau
ulcele cu apă.
Alaiul intră astfel în curtea castelului. Fiecare goli apa adusă în puțul
castelului, lăsând într-un ungher vasul în care o adusese, îndreptându-se apoi
plin de bucurie înspre sala unde avea să aibă loc ospățul.
Fripturi și vinuri, dansuri și cântece se înlănțuiau, fără încetare, până când,
spre seară, stăpânul castelului le aduse tuturora mulțumire cu vorbe
meșteșugite și se retrase în odăile sale.
- Și darul făgăduit? Mormăiră unii, supărați și dezamăgiți.
Alții vădeau, dimpotrivă, o bucurie deplină. ”Stăpânul nostru ne-a dăruit cea
mai minunată petrecere!”
Înainte de a pleca, fiecare trecu să-și ia înapoi vasul în care adusese apa.
Atunci izbucniră strigăte ce iute se transformară într-o rumoare, care
cuprindea și exclamații de bucurie și urlete de mânie.
Vasele fuseseră umplute până la gură cu bani de aur!
- Ah, dacă aș fi adus mai multă apă..
”Dați și vi se va da… căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va
măsura”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!